14 - Maria ...

 - Maria ... zise el usor.
Maria nu raspunse. Spera ca, ignorandu-l, el va pleca.
- Stiu ca nu dormi. Esti treaza si stiu ca nu ai putut sa inchizi un ochi pana acum... Maria, te rog sa ma asculti. Cred ca Felicia ti-a spus multe lucruri care nu sunt adevarate si corect ar fi sa ma asculti si pe mine. Si tot ceea ce s-a intamplat astazi intre noi a fost cel mai frumos lucru care mi s-a intamplat... Si tu ai simtit la fel nu pot sa negi asta, pentru ca am simtit-o in ochii tai. Tu mi te-ai daruit astazi cu toata fiinta ta, fara rezerve, fara regrete. Maria ... 
Avea lacrimi in ochi, si stia ca, in ciuda a tot ceea ce ii spusese Felicia, pentru ea Paul era totul. Cu greu se abtinu sa nu ii raspunda, dar reusi.

Paul inchise usa in urma lui. 
O iubea pe Maria, era singura femeie pe care o iubise cu adevarat. Dar soarta se incapatana sa o aduca in viata lui in momente nepotrivite: prima data cand era inca un copil cu vise marete dar care nu putea sa ii ofere mai nimic; apoi, cand era prea prins in afacerile lui, inca la inceput, si luat de val ...facuse lucruri pe care acum le regreta; acum, ca o ironie a sortii, cand acceptase ca Felicia sa se mute la el pentru ca avea nevoie de ea si cand gandul ca Maria s-ar putea intoarce in viata lui disparuse. 
Dar cand o vazu astazi, i se taiase respiratia si timpul se opri. Era neschimbata, doar parul ii mai crescuse putin. Avea acelasi zambet si aceeasi ochi stralucitori.
Trebuia sa gaseasca o solutie pentru ca ei sa fie impreuna. Nu putea sa o mai lase sa plece iar. Parea imposibil acum. Pusese jumatate din afacerea lui pe numele Feliciei pentru a scapa de plata unor taxe. Mai mult, Felicia stia foarte multe lucruri despre el si despre afacerile lui si nu putea sa riste sa piarda totul. Se simtea prins intr-o capcana. Dar, nu putea sa renunte la Maria. 
- Trebuie sa gasesc o solutie. Si repede, gandi el.

Dimineata veni prea repede. Nu avea de ales, trebuia sa bea cafeaua pregatita de Felicia si, pentru o secunda, se gandi ca s-ar putea sa  ii fi pus si un pic de cianura in ea.... Ii dadu fiori gandul asta.
Tensiunea se simtea in aer. Stia ca trebuie sa plece de acolo cat mai repede, inainte ca situatia sa explodeze. Si, apoi, fara nici o explicatie intre Paul si Felicia se declansa un potop de urlete si tipete, care se calmara in momentul in care el ii trase o palma! Iar Felicia, se uita spre Maria si ii zise"Asa face tot timpul, pe  nebunul, dar ii trece repede!"
Socata Maria nu stia ce sa zica. Barbatul din fata ei era un las, o persoana demna de dispret, un gunoi. Tocmai lovise pe femeia cu care traia si se pare ca nu era pentru prima data...
Lovise o femeie, in primul rand si apoi, pe femeia care ii purtase in pantec un copil.... 
Iar ei i se parea ceva normal. Usurinta cu care ea aceptase lucrul asta, de parca  asta era normalitatea ei o infiora.
- Puteam sa fiu eu in locul ei, gandi ea. 
O cuprinse tristetea si neputinta. Nu isi dorea decat sa dispara cat mai repede de acolo. Sa plece si sa nu se mai intoarca niciodata. Un amestec de vinovatie si tristete ii invada sufletul.

Erau in drum spre gara, cand Paul realizase ce facuse. In acel moment, stia ca o pierduse definitiv pe Maria.
- Iarta-ma, te rog.
- Nu mie trebuie sa imi ceri iertare.
- Ba da. Si tie.
- Nu-ti fa griji. 
- Stiu ca acum iti este greu sa ma crezi, dar nu pot sa cred ca pleci iarasi. Noua cand ne va veni timpul?
- ....
- Stiu ca nu e posibil sa ramai acum. Dar, promite-mi ca o sa ne mai vedem.
- Nu pot sa iti promit asta.
- Atunci promite-mi ca nu ai sa te ascunzi de mine.  Ca data trecuta.
- Nu o sa ma ascund de tine. E bine?
- Nu  vreau sa pleci asa cu imaginea asta in mintea ta.
- Doar plec Paul. Nu mai conteaza cum si de ce. Doar plec.
- Nu am apucat sa stam de vorba si sa ma lasi sa iti expl....
- Nu mai e nevoie de cuvinte, haide sa lasam lucurile asa cum sunt.
- Dar eu...
- Paul, o sa pierd trenul. Acum nu mai e timp. Alta data.
- Promiti.
- Da.
Trenul fluiera a plecare, se despartira cu un sarut rece... si, Maria, cu acelasi gand, ca avea sa fie ultima data cand aveau sa se vada.... Ce amarnic se inselau amandoi.


- Buna dimineata Maria! ....
(va urma)