13 Exact cand se indrepta spre usa....

Exact cand se indrepta spre usa, Maria observa pe degetul Feliciei un inel identic cu al ei. Un inel identic cu cel cu care Paul o ceruse in casatorie.
- Stiu ca Paul te iubeste, mereu te-a iubit, spuse Felicia brusc.
- Si totusi, el este cu tine acum. Sunteti impreuna, nu? Locuiti impreuna. In final, tu faci acum parte din viata lui. Esti femeia langa care doarme, langa care se trezeste, pe umarul careia plange, rade cu tine, se bucura cu tine. Nu cred ca ai de ce sa iti faci griji.
- Vezi tu, Maria... nu e chiar asa. Tu esti ca o umbra in viata noastra. Iar el, nu ma iubeste si eu stiu asta. El sta cu mine doar pentru ca are nevoie de mine si din.... vinovatie.
- Nu inteleg.
- Stii, atunci cand venea sa te vada pe tine, eu il insoteam mereu. Ii era urat sa vina singur un drum atat de lung. ll asteptam mereu la un hotel. De aceea, stiu fiecare floare pe care ti-o lua pentru ca eu il ajutam sa o aleaga si stiu fiecare cadou pe care l-ai primit pentru ca eu ii dadeam sfaturi ce sa iti ea.
- Poftim?! Ce minte bolnava face asta?? Cum ai putut tu sa faci asta?
- Da... Pare incredibil, dar il iubeam si inca il iubesc.... Intelegi?
- Nu, nu te inteleg. Pentru ca asta nu e iubire. Dar ce legatura are asta cu vinovatia?
- Pai, acum cateva luni in urma am ramas insarcinata. Si cand i-am spus, parca a innebunit, mi-a reprosat ca nu e copilul lui, ca sunt o stricata si sa nu vin cu prostii din astea la el si ... mi-a cerut sa renunt la copil,sa....avortez... Si eu, am acceptat...
- Poftim?
- Da, am facut asta si multe alte lucruri. Si totusi, el tot pe tine te iubeste. Mereu te-a iubit.
- E incredibil ceea ce-mi spui acum. De ce ar trebui sa te cred? De fapt, nici nu mai conteaza acum. E treaba voastra ce faceti, cum va spalati rufele. Imi pare rau ca sunt aici, nu am stiut ca voi doi locuiti impreuna, alfel as fi ramas la un hotel. 
- Aici sau la hotel nu ar fi schimbat cu nimic lucrurile.
- Felicia, de unde ai inelul asta?
- L-am primit de la Paul, raspunse mirata Felicia. De ce intrebi?
- E... un inel de logodna?
- Da.
- Atunci ar trebui sa va felicit. Si, sa ma simt si mai vinovata  pentru prostia mea. Cand s-a intamplat fericitul evenimentul?
- Anul trecut, la putin timp dupa petrecere.

Deci Paul o ceruse pe Felicia intai si apoi pe ea? Sau invers? Si cu acelasi inel! Oare a primit reducere pentru ca a cumparat doua?!? Nu stia daca sa rada sau sa planga. Pur si simplu totul i se parea ireal.

Conversatia fu intrerupta de aparitia lui Paul. Se uita la Felicia intrebator si ii ceru sa se duca si sa pregateasca camera pentru Maria. Felicia se conforma. In urma ei, tigarile lor se aprindeau si se stingeau una dupa alta. In mintea Mariei, se derulau toate amintirile cu ei doi. Se uita la Paul si nu ii venea sa creada ce auzise. Nici nu vroia sa creada. Totul era mai simplu daca considera tot ceea ce a spus Felicia o minciuna...dar.... inelul?! Cum era posibil?

Cand Felicia reveni in bucatarie, Maria, alba la fata, se scuza  ca nu se simte bine si se retrase repede in camera pregatita. 
De aceasta data, Paul si Felicia ramasera singuri sa fumeze in bucatarie.
Curand, Maria simti miros de fum de tigara. Se temea sa deschida ochii.  Stia cine e langa ea. Cu un curaj nebun, Paul venise, in toiul noptii, in camera ei. Acum era prinsa intr-o capcana din care nu avea cum sa scape. 

- Maria ... zise el usor ...
(va urma)