9 Plecarea lui fusese pentru ea...

Plecarea lui fusese pentru ea un ceas desteptator. Derula in mintea ei toate lucrurile de care le facuse pana atunci si se infurie de naivitatea ei, de prostia cu care se trata si ii trata pe cei din jurul ei.
Lua telefonul si se pregati sa sune la salvamont, dar realiza ca nu are semnal. Ii trecuta prin minte mii de ganduri. Retraia momentul cand ii cedara mainile si ea cauta cu disperare sa se agate de ceva speriata ca si cand asta va fi ultimul lucru pe care il face... Cum putuse sa fie atat de superficiala? Ce facea ea aici? De ce acceptase toate astea? Simtea plecarea lui ca pe un abandon... ca si cum ar fi fost o scama pe umarul lui si el a luat-o si a aruncat-o pe  jos. Si,  nu ii iesea din minte naturaletea cu care Bogdan  facuse acest lucru.
Incepuse sa planga, de durere, de furie. Dar realiza ca, acum e momentul sa isi ia viata in propriile maini si sa nu mai depinda de nimeni. Asa ca.... incerca sa se ridice, dar adrenalina parasea deja corpul ei si, in momentul in care se ridica, simtii cum mii de cutite ii sfasie piciorul si cazu....Era o durere care crestea in intensitate...dar, Ana nu ceda. Cauta solutii in mintea ei. Trebuia sa iasa din situatia asta! Vazu la cativa metrii de ea un bat. Se putea sprijini in el. Asa si facu. Reusi astfel sa ajunga la un loc cu semnal.

Suna la salvamont. Pana venira sa o salveze, efortul depus si durerea aproape ca o lasase inconstienta. O transportara in graba la spital.
Aici unul din medicii care o operara era Andrei, acum sotul ei. Vizitele lui zilnice si caldura lui o cucerira. Usor, Ana deschise larg ochii si devenise o alta femeie.
Bogdan era furios pe ea. De aceea, nu o vizitase nici macar o data la spital ... dar nici nu isi dorea sa il vada. In timp ce ea avea ultima operatie la picior, Bogdan dadea interviuri la televizor prezentandu-si marea lui realizare. Asta era Bogdan.
Acum, Ana lasase totul in urma. Pastrase legatura cu Andrei si el, indragostit de ea, se intoarse in Romania. Deschise aici un cabinet medical si o ceru in casatorie pe Ana. Alt raspuns la cererea lui nici nu putea  primi: DA. Ana il iubea la fel de mult.
Acum lucrau impreuna la cabinet si erau echipa perfecta.

- Buna Esther. Vrem sa va multumim ca ati venit la nunta noastra.
- Draga mea, cum sa nu venim. Doamne, dar a fost o petrecere pe cinste.
- Da, nici nu am  putut sa ma dau din pat jos astazi.
- Noi suntem in parc.
- Ce frumos! Romanticilor!
- Poate ne vedem zilele astea cu totii.
- Ar fi frumoas.
- Va las acum si va pup pe amandoi.
- Si noi va pupam.
Inchise telefonul. Se lasa pe o parte si-l cuprinse cu bratele pe Sorin. Vantul adia usor aducand cu el...vesti ce nu aveau sa fie pe placul lor...

Rasarea soarele ...
(va urma)