7 Suna telefonul...

Suna telefonul. Era Ana. Vroia sa le multumeasca pentru ca au venit la nunta lor. Nu mai era nevoie sa intrebe daca s-au simtit bine pentru ca nimeni nu se asezase la masa, cu totii au stat aproape toata noaptea pe ringul de dans. Spre dimineata, desculti, ei inca dansau. Fusese una dintre cele mai frumoase petreceri la care participasera.
Ana se casatorise cu Andrei. Ei erau cei doi AA cum obisnuiau sa le spuna prietenii.
Ana provenea dintr-o familie foarte bogata. Parintii o rasfatasera foarte mult, fiind singura la parinti. Asa ca, ea facea doar ceea ce vroia ea, cand vroia si cu cine vroia. Se convertise intr-o rebela, care iubea adrenalina si distractiile, care cheltuia fara sa-i pese de nimic si isi trata parintii ca pe niste rufe. Curios este ca, ei ii  tolerau acest comportament.
Situatia se amplifica cand il cunoscu pe Bogdan. Iubitor al adrenalinei, ca si ea, Bogdan era un tip care se considera un om foarte inteligent in comparatie cu restul lumii, care era doar prostimea. Din punctul luide vedere el era cel mai inteligent om de pe planeta asta. Era perfect. Ana se indragostise de Bogdan, pentru ca ii alimenta doza necesara de adrenalina, iar Bogdan de Ana, pentru ca ea ii oferea suportul financiar necesar. Ei bine, si pentru ca.... era fenomenala in pat.
El ii facuse cunostinta cu muntele. Mergeau in fiecare week-end la  munte, faceau trasee, escalada, rapel, sareau cu parapanta, bungee jumping si tot ce era limita sigurantei. Intr-o zi, Bogdan ii povesti unul din planurile lui, de a escalada munti mai inalti decat cei din Romania. Animata de sentimentul de adrenalina si incurajata de el, care ii spunea mereu ca ei sunt doi  profesionisti si ca pot urca orice munte, se hotarara sa escaladeze Varful Toubkal, 4167m altitudine, iarna!
Degeaba, alpinistii profesionisti, care il cunosteau pe Bogdan, incercau sa il convinga ca nu e pregatit pentru asta, si, mai mult decat atat, sa ia si o femeie fara pregatire cu el, el era hotarat  si gata. Asa s-a si intamplat, spre finalul lui septembrie, au plecat. Ana cumparase cele mai bune echipamente pentru amandoi, asa ca ea nu isi facea nici o grija. Pentru ea, era suficient. Foarte entuziasmati au inceput escaladarea.
In prima zi, au urcat pana la refugiul de la 3000m, unde au si ramas peste noapte. Deja se simtea oboseala... dar ... nici  nu se gandeau sa se opreasca. Se trezira dis-de-dimineata si o luara din nou la drum. Trecuta prin pasul Taddate si innoptara la refugiul de la 3207m. Aici vremea incepuse sa se strice. Mai intai, incepuse sa apara ceata si apoi sa ninga usor.
In mod normal, de aici, trebuiau sa atace varful, urmatoarea zi. Insa, pe o vreme ca cea de afara nu o puteau face. Bogdan spera ca a doua zi avea sa se indrepte vremea.
Asa se si intampla.
Se trezira de dimineata voiosi, afara vremea se inseninase, asa ca erau nerabdatori sa ajunga in varf. Dupa 2 ore de mers erau franti. Traseul prin noroi, zapada si gheata, era incredibil de greu. Ana simtea cum rucsacul pe care il cara in spate de ore intregi parca ii rupea spatele, iar de bocantii parca cineva i-ar fi agatat doua nicovale. Si totusi, inainta cu determinare... Ajunsesera la un perete de stanca care nu parea foarte greu de urcat. Ocolirea lui ar fi durat prea mult .In plus, era o zona plina de crevase, asa ca Bogdan nici nu se gandea la varianta asta.
Fara nici o intrebare, fara  nici o secunda de pauza, fara sa o priveasca pe Ana, Bogdan infinse pioletul in peretele de gheata si porni escaladarea. Ana legata de el, urca primii 5 metrii, simtind cum ii explodeaza  muschii. Trebuia sa stea lipita de perete, nu avea de ales, sa stranga din dinti si sa se prefaca ca cele 20kg din rucsacul ei nu existau...

Inca 3 metrii si....
(va urma)