22 Se grabea sa ajunga la...

Se grabea sa ajunga la Tom. O multime de ganduri ii treceau prin minte. Se gandea la Paul, la Esther si la Sorin.... 
Tom o astepta. O saruta de bun venit. Din momentul in care o vazu simti ca ceva s-a intamplat, dar nu spuse nimic. Isi imagina despre ce era vorba.
- Ai rabdare Tom, va veni ea singura sa iti spuna ce s-a intamplat. Ai rabdare.
In aceea seara, aveau sa stea de vorba pe indelete si Maria ii povesti tot ceea ce se intamplase. 
Se deschise catre el ca un boboc de floare si pe masura ce inflorea devenea din ce in ce mai frumoasa in ochii lui. Pe masura ce spunea un cuvant, Maria simtea cum fiecare gand negru, fiecare grija pe care si-o facuse pana atunci, fiecare framantare a ei dispareau una cate una.
In aceea seara, nu mai exista bariera o pe care ea o puse intre el si ea. Era ea, cu sufletul deschis catre el. Si el, o iubea din ce in ce mai mult pentru asta.
 
La nici doua luni de la aceea zi, Maria primi un telefon de la Esther.
- Maria, buna. Ce faci?
- Pe la birou. Tu? Ce face  bebe?
- Ooo.... exact ca si ieri. Bebe imi da niste greturi incredibile. Nu am apucat sa ma ridic nici azi din pat.
- Inca un pic si trece. Si o sa vina si bebe.
- Stiu. Dar mi-e un pic greu. Ei, ma plang si eu ca si ieri, zise Esther razand. Vroiam sa te intreb daca ai apucat sa citesti presa azi.
- Nu, de ce? zise Maria surprinsa.
- Pai.... cred ca ar trebui.
- De ce? 
- Mai bine citeste si vorbim apoi. 
Maria deschise ziarul si citi pe prima pagina despre casatoria omului de afaceri Paul cu jurnalista Adeline, cu care avea o relatie de un an!  Deci, atunci cand el o implora sa se intoarca la el, el era cu alta femeie si pregatea nunta cu ea.  Zambi. Paul nu avea sa se schimbe nicioadata. Maria se bucura ca nu facuse greseala de a se impaca cu el. I se confirmase inca o data ca luase decizia cea mai buna. 

- Am citit acum, zise Maria zambind.
- Vezi ca am avut dreptate cand iti spuneam ca daca ai fi ramas cu Paul ai fost cea mai nefericita femeie de pe pamant.
- Da, Esther, dar inimii nu ii poti comanda.
- Da, Maria. Dar ma bucur ca ai deschis ochii. In sfarsit!
- Dar, eu il cunosc foarte bine pe Paul si vad din ochii lui ca nu e fericit.
- Maria...
- Stiu ca m-a mintit, dar stiu ca m-a iubit foarte mult. Imi doresc ca el sa fie fericit si ma bucur pentru el. Sper doar sa respecte femeia de langa el...
- Cumplit. Nu vreau sa ma gandesc ca nu ar face-o. In fine, e treaba lor.
- Corect, zise Maria zambind.
- Vin sa te vad maine, e ok? 
- Te astept. M-am saturat sa stau in pat. Ma plictisesc.
- Bine, bine,  aduc si prajitura ta preferata.
Amandoua bufnira in ras. 

Mai tarziu, in aceeasi zi, Maria ...
(va urma)

 

21 Mai tarziu in aceeasi zi, Sorin...

Mai tarziu in aceeasi zi, Sorin o suna pe Maria. 
Zdruncinata, dupa intalnirea cu Paul, nu mai era in stare sa se certe si cu Sorin la telefon... Dar el insista si insista si raspunse in cele din urma.
- Buna Maria. Am nevoie sa vorbesc cu tine in seara asta.
- Te rog, as prefera alta data.
- Stiu ca e tarziu, dar am nevoie sa vorbesc cu tine in seara asta, doar 5 minute, apoi, promit ca nu te mai caut.
- Bine, sunt aproape de Parcul Herastrau.
- Perfect, ajung si eu in cinci minute.
Asta mai lipsea, gandea Maria. Intr-adevar in 5 minute Sorin ajunsese.
- Buna, Maria.
- Buna.
- Nu te retin mult, zise el. Nici nu stiu cum sa incep.... Am venit sa imi cer scuze.
- Pentru? zise Maria mirata.
- Pentru sarut si pentru flori si pentru nesimtirea mea. Am realizat ca am fost un mare prost si ca nu trebuia sa fac asta. 
- Da, nu trebuia. Dar cred ca a fost si vina mea, pe de o parte.
- Nu, doar vina mea. Nu o sa mai fac prostii de genul asta. 
- Ce s-a intamplat Sorin? Atitudinea ta e ciudata...
- Am  realizat ca... o iubesc foarte multe pe Esther.
- Era si timpul, zise Maria razand. Si ea te iubeste foarte mult. Ma bucur mult pentru voi.
- Multumesc Maria. Trebuie sa recunosc ca Esther are o prietena adevarata. Si eu sunt sunt un mare prost.  Sper doar sa ma ierti.
- Doamne Sorin, stai linistit. Am si uitat tot ceea ce s-a intamplat. Dar promite-mi ca nu ai sa ii faci asa ceva lui Esther si ca o sa ai grija de ea.
- Promit. Deci, totul ramane uitat?
- Da. 
- Tu esti ok? Mi se pare ca esti ingandurata.
- Sunt  ok, nu iti fa probleme.
- Pot sa te ajut cu ceva?  
- Nu, dar multumesc mult.
- Si eu iti multumesc. 
- Ok, trebuie sa plec acum, zise Maria. 
Isi lua ramas bun unul de la celalalt si se urcara fiecare in masina lui  si demarara in tromba. 

Se grabea sa ajunga la ...
(va urma)

20 Sorin, ce a fost in capul tau?...

- Sorin,  ce a fost in capul tau? il dojena tatal sau in celula mica si luminata de un bec chior.
- Ei, tata si tu acum. 
- Bine, nu mai zic nimic. Dar esti neatent si mie nu-mi place asta. Avem o pozitie sociala care nu ne permite sa fim pusi intr-o lumina proasta. Am muncit mult sa ajungem unde suntem acum si am facut multe sacrificii. Dar nu-ti fa griji ca o sa o rezolvam si noi pe asta.
- Mama stie?
- Da, din pacate. Te-a vazut la stiri, ai fost in prime-time. Doar asta era de fapt telul lui, sa ne puna intr-o lumina proasta public. De data asta i-a iesit.
- Da,  dar lucrurile nu vor ramane asa.
- Fiul meu, pentru moment, el a castigat batalia asta, dar nu razboiul. Toate la timpul lor. 
- Ca intotdeauna. Tata, trebuie sa avem grija, pentru ca acum se pare ca el este cel care coordoneaza totul.
- Un calda, alta rece. Hai ca o sa iesim la liman. Nu-ti fa griji.
- Am rabdare, de la tine am invatat asta, zise Sorin zambind.
Tatal sau ii aproba cu o bataie scurta pe umeri.
- Si... Esther?  E bine?
- Nu am lasat-o sa vina. I-am spus sa stea linistita ca maine vei fi acasa. 
- Iti multumesc.
- E un copil bun, sa stii. Ai grija ce faci cu ea. Ca, pe tine, cand te apuca, te apuca...
- E prima oara cand imi spui asta.
- Da, pentru ca pana acum nu ai avut pe nimeni ca ea. 
- Asa e. Iti multumesc pentru vorbele tale.
   
A doua zi, Sorin iesea din arest doar cu un mandat de a nu parasi tara timp de 30 de zile....
Iar, acasa, il astepta Esther ingrijorata. Cand il vazu ca intra pe poarta alerga spre el si il lua in brate.
- Sa nu imi mai faci una ca asta niciodata!
- Bine. Promit, iubita  mea. 
O stranse in brate ca si cum ar fi lipsit o vreme buna de acasa si se pregatea sa plece inca o perioada lunga de timp. Aproape ca o lasase fara rasuflare. Aceea zi urma sa fie de neuitat pentru amandoi.

Esther era nelinistita, nu stia ce sa spuna si cum sa spuna. Sorin isi imagina ca evenimentele prin care trecusera in ultima vreme isi pusesera amprenta. Nici nu-si imagina ce tot incerca Esther sa ii spuna si nu stia cum. O vedea foarte tensionata.
- Esther, ce se intampla cu tine.
- Sunt obosita.
- Esther, te cunosc foarte bine. Promit ca nu o sa se mai intample asta. Nu o sa te mai fac sa treci prin asa ceva, zise el usor luand-o in brate.
In cele din urma fara teama Esther zise pe nerasuflate:
- Sorin ... sunt insarcinata.
Sorin ramase fara cuvinte. Vorbele ei cazura ca din cer. Si... erau cele mai frumoase cuvinte pe care le auzise in viata lui.
- Spune ceva, zise Esther.
- Ce sa zic, spuse Sorin cu o voce prefacuta, indiferenta. Sunt cel mai fericit om de pe pamant, spuse el luand-o pe sus. Esther ... te iubesc.
Era prima data cand se auzea spunandu-i asta si o facea din suflet, iar cuvintele lui iesira atat de natural.
- Si eu te iubesc Sorin.
Acum cateva ore in urma era intr-o celula furios si se gandea ca Esther o sa il paraseasca de data asta de tot si, acum, ea ii spunea ca ii purta copilul. Urma sa fe tata. Si astea erau cele mai frumoase cuvinte pe care putea auzi.

Mai tarziu in aceeasi zi, Sorin o suna pe Maria...
(va urma)

 

19 A doua zi, in jurul pranzului se auzi o voce

 A doua zi, in jurul pranzului se auzi o voce:
- Domnul Sorin Dudescu?
- Da.
- Sunteti arestat.

Politistii i-au pus catusele si acum il duceau la sediul politiei. Nu apucase decat sa ii spuna secretarei lui din mers sa il anunte pe tatal sau.
Numai ca, surpriza, la iesirea din cladire toata presa il astepta afara.  Toata lumea avea sa stie si sa vada ca a fost arestat. Fierbea in sinea lui, dar stia ca nu mai are ce sa faca. Era o polita politica pe care trebuia sa o plateasca. Asta se intampla cand nu esti in barca care trebuie si sufla vantul... cam greu sa te mergi contra vantului...
Dar, nu avea de ales, trebuia sa mearga mai departe. Ar fi trebuit totusi sa fie atent. De ce a fost neatent? Se certa pe el insusi. Era a nu stiu cata negociere pe care o intermedia. 
Era acuzat ca a pretins 100.000 euro de la o persoana care avea pe rol doua dosare civile, lasand sa se inteleaga ca are posibilitatea de a interveni pe langa judecatorii cauzelor pentru a obtine o hotarare favorabila. Ceea ce era si real... Aveau inregistrarile cu toate conversatiile lor si intalnirile lor.
Cu toate acestea nu isi facea griji, era sigur ca a doua zi avea sa fie liber. Tatal si bunicul lui erau doi judecatori cunoscuti, iar varul sau - procuror. Era doar o chestiune de timp pana sa iasa numai ca... era o situatie incomoda, care il leza atat orgoliul cat si notorietatea. 

Acum statea in celula si se gandea la Esther. La toate momentele pe care le traise cu ea...
O cunoscuse pe Esther la putin timp dupa ce se despartise de prietenul ei. Ea era afectata de despartire pentru ca, la scurt timp, fostul ei iubit se casatorea cu altcineva. Locuiau impreuna de sase ani, cand intr-o zi el s-a intors si i-a spus ca vrea sa se desparta de ea pentru ca este indragostit de o alta femeie si ca... vrea sa se casatoreasca cu ea. Si totul cu o nonsalanta de nedescris.
Esther se muta de la el chiar in seara aceea si nu mai vorbi deloc cu el. Putea vedea din atitudinea ei ca nu il iertase nici macar acum. Cand o cunoscuse era o femeie foarte rece, isi cu sufletul parca inchis. Pana la ajunga la sufletul ei si la adevarata Esther fusese un drum lung, dar care merita. Isi amintea toate momentele in care ea era acolo, mereu acolo. Indiferent cat de mult gresea el.  De multe ori, se uita in ochii ei si se simtea vinovat pentru ca o insela, pentru ca ii ascundea atat de multe lucruri... 
Si acum ii simtea lipsa, nu realizase pana acum cat de mult conta pentru el faptul ca ajungea seara acasa si ea era mereu acolo cu zambetul ei, cu naturaletea ei. Sentimentul de caldura pe care il simtea in momentul in care se aseza in pat si o lua in brate era tot ceea ce isi mai dorea acum. Nu exista fericire mai mare decat faptul ca, seara de seara, ea era acolo intinsa langa el, mangaindu-i parul sau.... facand dragoste sau ....pur si simplu, adormind in bratele ei. Of, cat nevoie avea de caldura bratelor ei! 
Era singura femeie care il facea sa simta ca sunt o familie, ca indiferent de cat de mult ar gresi sau de greu ar fi ea va ramane tot timpul acolo langa el. Numai ca de data asta lucrurile scapase destul de mult de sub control.
- De data asta, daca Esther ramane langa mine inseamna ca ma iubeste cu adevarat si o sa fac tot posibilul sa o pastrez langa mine.
In acel moment, realiza cat de mult ii pasa de ceea ce ar fi putut sa gandeasca Esther despre toate lucrurile astea. Realiza cat de mult o iubea si ca nu vroia sa o piarda. Iar Maria  era doar un moft. Un moft fara valoare acum. Gresise mult, dar admira verticalitatea Mariei in refuzul ei. Va trebui sa rezolve o situatie pe care el singur o crease...

Dupa despartirea de fostul ei prieten, Esther se refugiase in munca si se dedicase in totalitate agentiei pe care o avea. Usor, usor cunoscuse foarte multi oameni din toate domeniile. Totodata, descoperise in ea o forta incredibila de a seduce si de a obtine tot ceea ce isi dorea. Curand, prin naivitatea barbatilor ajunsese sa isi cumpere un apartament si sa isi schimbe masina. Viata ei era din ce in ce mai frumoasa pe zi ce trece.
Pe Sorin il cunoscuse atunci cand sentimentul de singuratate incepuse sa o copleseasca... Iar Sorin era  perfect: un tanar potent si promitator din toate punctele de vedere. El ii oferea tot ceea ce isi dorea ea si cand isi dorea ea. Trecusera prin multe impreuna, se despartisera de mai multe ori, dar de fiecare data se impacara. De regula, ea pleca, el o suna necontenit, ii trimitea flori si se impacau in cele din urma.
Ultima data, ea descoperise ca el o inselase cu alta femeie si il parasi. Cand se intoarse seara acasa, ea isi luase deja toate hainele, nu vroia sa mai stea la discutii cu el deloc. Ca sa evite sa se impace cu el pleca la Roma, unde semnase un contract cu agentia, timp de trei luni. Sorin, nu avea de gand sa renunte la ea asa usor si o suna necontenit.

Apoi, se sui in primul avion si pleca dupa ea. Se impacasera si atunci. Ea  il ierta iar...

- Sorin,  ce a fost in capul tau? il dojena tatal sau in celula mica si luminata de un bec chior.

(va urma)

18 De data asta, nu. Eu am pus intrebarea asta...

- De data asta, nu. Eu am pus intrebarea asta acum mult timp in urma, eu doar astept raspunsul tau "Da".
- Si... trebuie sa port inelul de logodna identic cu cel pe care ai cerut-o si pe Felicia in casatorie?
- Maria.... 
- Nu mi-ai raspuns.Cu acelasi inel cu care ai cerut-o si Felicia???
- Maria ... daca plec astazi va fi ultima data. De data asta, e capat de drum...
- Stiu. Si ma doare. Stiu ca si eu am parte din vina, dar sunt prea multe lucruri care acum ne despart. 
- Nu vrei, de fapt. Asta e realitatea. Nu ma mai iubesti.
- Te-am iubit foarte mult. Acum insa, noi vedem iubirea intr-un mod diferit. Iar ceea ce simti tu, nu e iubire, este doar o dulce amintire. Iubesti amintirea.
- Eu vreau sa uit totul si sa o luam de la capat. Lasa-ma sa-ti demonstrez ca nu ai dreptate. Lasa-ma sa te iubesc, lasa-ma sa ma simt iubit de tine.
- E prea tarziu acum. 
- Incapatanata ai ramas.... Maria, va fi capat de drum aici.

- Stiu. Si cred ca asa trebuie sa fie.
- Nu, asta alegi tu.
- Paul, daca tu ai fi vrut sa fiu sotia ta asa cum spui, nu ai fi asteptat 10 ani ca sa vii si sa ma iei. In fiecare an, faci acelasi lucru. Vii, stai cateva zile, imi dai viata peste cap, apoi pleci si pleci si iti vezide viata ta mai departe. Revii dupa un an si faci exact acelasi lucru. De ce te-as crede de data asta? Ce e diferit azi? Eu nu am disparut cum spui tu, asa cum m-ai gasit acum puteai sa o faci oricand. Ce te-a impiedicat pana acum?
- Maria...
- Nici o Maria. Tu ai dreptate. Da, e capat de drum.  Eu tocmai am realizat ca, amintirile frumoase pe care le avem impreuna as vrea sa ramana frumoase. Si tot ceea ce se intampla acum e doar un ramas bun. 
- Eu nu cred asta. Daca te-as saruta acum, nu ai mai spune asta.
Maria ignora ultima lui propozitie. Trebuia sa o faca atfel ar fi cazut in capcana lui, ca de obicei.
- Acum trebuie sa plec. Stiu ca contractul e doar un pretext, dar eu nu o sa ma ocup de el. Si, daca va trebui sa platesc consecintele acestei decizii, atunci asta e.
- Esti foarte sigura pe tine. Te-ai schimbat.
- Da, nu mai sunt aceeasi Maria de acum 10 ani in urma, cred ca m-am maturizat.
- Atunci ne ramane doar ramas bun?
- Ramas bun, Paul.
- Inainte, vreau doar ... un ultim sarut de ramas bun Maria.
- Nu pot face asta.
- Am sa te caut in fiecare zi, am sa te sun, nu ai sa scapi de mine. Sunt convins ca nu vrei asta. Sau da? Vreau sa te mai sarut inca o data ca sa vad ca tu nu mai simti nimic pentru mine.
- Stii bine ca tot ceea ce am simtit pentru tine nu s-a sters. Nu are sens sa rascolim trecutul. Ceea ce-mi ceri tu ne face rau.
- Da, dar tu spui ca nu ma mai iubesti. Si nu poti sa-mi demostrezi asta decat cu un ultim sarut. 
Ii spunea asta in timp ce se apropia de ea, ii mangaia parul, o lua in brate... Maria il imbratisa si ea, dar ii evita sarutul. Numai ca Paul o cunoastea mult prea bine. Se dezlipi din imbratisare si se uita adanc in ochii ei, apoi la buze si o saruta. Nu putu sa reziste...
Era tensionata, dar se lasa in voia sentimentelor. Ultima oara... repeta Maria in gand. Sarutul era atat de intens, incat cu greu reusira sa se desprinda unul de altul. Atunci el o lua in brate si ii sopti usor:
-  Te iubesc. Nu e prea tarziu. Si mi-am dat seama din sarutul tau ca si tu simti acelasi lucru.
-  Era doar.... un sarut de ramas bun Paul. 
El nu ii raspunse, doar o privi. Acum multi ani in urma, privirea asta ar fi ingenunchiat-o, dar  acum nu. Se simtea libera, eliberata de tot ceea ce purta in ea. In mintea ei, pana acum, ramase o urma de indoiala in ceea ce il privea pe Paul. Nu putuse sa stearga amintirea lui, dar acum cand il avuse in fata ei realizase ca tot ceea ce gandea e fals. Un sarut nu avea sa schimbe nimic.
Se uita fix in ochii lui spunandu-i ramas bun. 
- Astazi, pentru prima oara, plec si nu fug. Plec luandu-mi ramas bun, spuse Maria.
Apoi, iesi din restaurant.
Acum se simte vinovata. Vinovata pentru ca ii inselase increderea lui Tom. Pentru o clipa, se bucura de sentimentul asta pentru ca asta insemna ca simtea mult mai mult pentru Tom decat credea. Dar, totusi, se simtea vinovata.

 A doua zi, in jurul pranzului se auzi o voce:
- Domnul Sorin Dudescu?
- Da.
- Sunteti arestat.
(va urma)

17 Nici nu isi dadu seama cand...

Nici nu isi dadu seama cand trecu ziua. Deja se indrepta spre restaurant. Acolo o astepta Paul. Intra si ramase fara cuvinte. In mijlocul restaurantului era o masa aranjata pentru doua persoane. De la intrare pana la masa era un covor alb de petale de trandafir, iar el o astepta cu un imens buchet de trandafiri rosii. Restaurantul era luminat doar de mici luminarele puse pe celelalte mese si, in surdina, se auzea melodia lor. Totul era inchiriat doar pentru ei doi. Nu ii venea sa creada. Maria simti fiori pe sira spinarii,  iar siguranta cu care pasise in restaurant disparuse instant. Trebuia sa isi revina si spera ca Paul sa nu fi observat nimic din starea ei. 
Paul se astepta la asta, doar el o cunostea foarte bine... Evident ca observase ezitarea ei, doar mizase pe asta. De data asta Paul iesise la atac cu toate armele si nu avea sa renunte atat de usor. 
- Mi-a fost atat de dor de tine, Maria, zise el dandu-i florile.
- Multumesc, Paul.
- Nu merit nici macar un pupic pentru asta?
- Multumesc inca o data. Paul, de ce ai venit?  
- Pentru ca vreau sa stam de vorba Maria si pentru ca tu nu-mi raspunzi la telefon. 
- Ok, spune-mi ce vrei.
- Haide sa stam jos Maria. Mai intai vreau sa bem un pahar de sampanie in cinstea "Iubirii"  asa cum obisnuiai sa spui tu.
 - Paul ...
- Si inainte de a ma refuza... vreau sa te rog sa nu o faci. Doar de data asta. Pentru mine. Vreau sa stam de vorba si sa ne uitam unul in ochii celuilalt cand facem asta. E timpul. Pentru noi.
- Doar de data asta.
Privirile lor se intalnira in momentul in care paharele de sampanie de ciocnira. Era un zgomot atat de lin si frumos...si el o privea atat de cald... ca intotdeauna.
- Pentru iubire, zise Paul.
- Pentru iubire, zise Maria.
- Maria... eram doi copii cand ne-am cunoscut si imi pare rau ca nu am reusit sa te fac atunci sa ramai. Tii minte cand iti spuneam sa nu iti faci griji, ca suntem puternici si ca, noi doi, putem sa cladim impreuna tot ceea ce am acum? Nu ai avut incredere in mine. Atunci nu iti puteam oferi mai mult, iar tu te-ai dus dupa cine iti putea da mai mult.
- Incearca sa nu ma jignesti. Eu am venit atunci dupa tine. Dar, tu erai prea ocupat cu Felicia. 
- Nu te inteleg.
- Atunci cand m-ai cerut de sotie, eu mi-am facut bagajele si am venit. Am intrat in casa si tu erai acolo cu ea. In pat! Nu ti-ai pus intrebarea de ce cheia mea era pe noptiera? Nu ti-a trecut prin minte nici o secunda cand as fi putut sa o las acolo? Am venit. Am fost acolo. Si am plecat. Ti-am lasat cheia, m-am gandit sa te scutesc sa mai faci o dublura pentru Felicia...
- Nu fi ironica. Cred ca ai uitat cum te purtai cu mine in aceea perioada. Si da, recunosc ca am gresit atunci. Dar puteai sa ma asculti macar.  Te-ai gandit vreo secunda ca suntem doi in relatia asta si ca s-ar putea ca si tu sa ai partea ta de vina?
- Da, dar eu nu te-am inselat.
- Cred ca as fi putut sa te inteleg mai bine asa daca ai fi facut-o. Dar, sa ma stergi din viata ta brusc, fara explicatii.... nu. Da, am gresit atunci. Dar tu? Tu nu ai gresit?
- Am si eu partea mea de vina. Dar, pana la urma, in toti anii astia, tu ai fost cu ea. Poti sa negi asta? Felicia a fost mereu prezenta in viata ta.
- In schimb tu nu, pentru ca nu ai vrut.
- In plus, a ramas insarcinata cu tine! Si mi-a spus ca tu ai obligat-o sa nu pastreze copilul.... Dar, asta nu e problema mea, este problema voastra.
- Doamne! Nu. Aici a mintit. Ramase insarcinata cu altcineva si, pentru ca tipul era casatorit, a spus ca e copilul meu. A fost alegerea ei sa renunte la copil.
- De ce te-as crede?
- Pentru ca asta e adevarul. Felicia nu ma iubeste asa cum crezi tu si nici asa cum spune. Ea iubeste doar banii.  
- Cum poti sa spui asta despre femeia cu care tu ai avut o relatie, cu care ai locuit in aceeasi casa?
- Recunosc ca Felicia m-a ajutat in niste momente in care aveam nevoie. Inclusiv, in afaceri. Tu ar fi trebuit sa faci asta si nu ea. Cum crezi tu ca m-am simtit eu cand te sunam si tu imi spuneai ca esti cu cineva si ca esti foarte fericita?
 - Ultima noastra intalnire a spus totul.
-  Ultima data ai fugit, ca de fiecare data!
-  Ce te asteptai sa fac Paul? Sa accept sa fiu amanta ta? Sa vad cum lovesti o femeie in  fata ochilor mei si sa ma gandesc ca as fi putut fi eu in locul ei? Ce s-a intamplat atunci a fost ireal. In aceea zi eu am fost amanta ta! Si tu m-ai dus in casa in care tu traiai cu femeia ta, dupa ce am facut dragoste! As fi vrut atunci sa dispar de pe fata pamantului de rusine. In schimb tu...
- Eu te iubeam, cum te iubesc si acum. Ce pot sa fac? Si de fiecare data cand ma apropii de tine tu fugi. Ca de fiecare data, fara explicatii, fara bun-ramas.
- Bun ramas atunci.
- Nu, de data asta, nu. Va fi bun venit! Si vei ramane, o prinse de maini. Intr-o secunda, expresia fetei lui se schimbase. Era transfigurat, dar Maria nu se lasase intimidata. Totul trebuia sa se incheie astazi.
- Ma ceri in casatorie iar?
- De data asta, nu. Eu am pus intrebarea asta acum mult timp in urma, eu doar astept raspunsul tau "Da".

(va urma)

16 Ziua trecu foarte repede. Tom...

Ziua trecu foarte repede. Tom o astepta deja. Era foarte bine dispus. O imbratisa si o saruta ca si cum nu ar fi vazut-o de mult timp. Toate gandurile ei de pana atunci disparura intr-o secunda. Simtii fiori pe sira spinarii. Tom era foate atent cu ea si tot ceea ce isi dorea de la ea era doar sa simta afectiune.  Desi o simtea un pic departe, stia ca nu trebuie sa renunte la ea. Ceva ii spunea in sufletul lui asta.
In seara aceea, gatira impreuna. Bucataria era un dezastrul la final, dar nu conta. Era posibil ca rezultatul sa fie gustos, dar nimeni nu mancase in seara aceea...
Avea un har in el, de a scoate din adancul sufletului ei sentimente pe care nu le mai traise niciodata si pe care nici nu stia ca le are in sufletul ei. Ii ravasise viata invatand-o sa iubeasca, sa se cunoasca pe ea si usor sa il descopere si pe el.
Si zilele trecura una dupa alta repede, repede.

Intr-o dimineata ajunse la birou mai devreme decat de obicei. Era agitata fara nici un motiv. Avea cateva intalniri, niste contracte de facut, o zi obisnuita. Nimic care sa anunte ceea ce urma sa se intample.
In jurul pranzului, suna telefonul.
-  Maria ai ceva in program astazi la ora 14.00, intreba seful ei?
-  Nu, sunt libera.
-  Ok, atunci am nevoie sa vii cu mine la intalnirea asta. E un client important. Si a cerut sa fii si tu prezenta.
-  Eu? Poate ne cunoastem.
-  Deci e ok?
-  Sigur ca da.
Nu stia de ce, dar avea un sentiment ciudat. Parca ceva avea sa se intample. Si nici nu ii trecuse prin minte sa intrebe despre ce client era vorba. O fi vreo recomandare din partea altui client, se linisti ea. Oricum nu e pentru prima data cand se intampla asta.

-  Bine ati venit. V-o prezint pe Maria, unul dintre cei mai buni oameni in domeniul asta.
-  Buna ziua, zise Maria intanzand mana.
-  Buna ziua, zise el.
Si atat auzi Maria, pentru ca pe chipul ei se citea groaza. Era Paul. Trecuse deja cativa ani de cand nu mai stia nimic de el.
In schimb, el era foarte relaxat, de parca o astepta. Planuise totul pana la ultimul detaliu.

Dupa ultima ei plecare, Paul continua sa o sune. Initial, ii raspunse la toate telefoanele lui, insa, cu timpul, n-a mai facut-o. Nu putea sa isi scoata din minte palma pe care i-o daduse Feliciei. 
De aceea, cu timpul il evita de tot. Si el, incetase sa o mai caute. Parea ca lucrurile s-au incheiat intre ei.
Si acum, viata le oferea o surpriza. 
Gandurile ei fura intrerupte brusc.
-  Va multumesc pentru toate informatiile date. Din punctul meu de vedere putem sa semnam contractul.
-  Perfect.
-  Dar am o conditie. Vreau ca Maria sa se ocupe personal de acest contract.
-  Ma tem ca acest lucru nu e posibil, zise Maria spre surprinderea sefului ei.
-  Dar tu esti cea mai buna in domeniul asta si eu il vreau pe cel mai bun.
-  Tu nu vrei asta.
-  Maria, pot sa aflu ce se intampla aici? Va cunoasteti?
Maria tacu.
-  Da, ne cunoastem, zise Paul. Nu e asa Maria? Deci?
Maria nu zise nimic. Era socata. 
-  Desigur ca Maria o sa se ocupe de acest contract, rupse tacerea, din nou, seful ei.
-  Perfect. 
-  Ok atunci. Ramane sa va trimitem contractul astazi si sa ne apucam de treaba.
-  Ok, zise Paul ridicandu-se. De fapt, as putea sa mai raman un minut cu Maria si sa vorbesc cu ea. Este in regula?
-  Desigur. Mi-a parut bine.
- Si mie.
Maria nu putea sa se ridice de pe scaun. Soarta nu putea sa ii joace o asemenea festa.
- Maria. Mi-a fost dor de tine.
- Paul, nu vreau sa ma ocup de contractul tau. Si tu nu ma obliga sa o fac.
- De ce nu? Asa pot sa te am mai aproape. Sper ca nu ai uitat ca inca astept sa te hotarasti si sa imi spui ca accepti sa fii sotia mea.
- Nu stii ce vorbesti.
- Ba da. Cred ca e momentul sa stam pe indelete de vorba despre asta. 
- Da. Si eu cred la fel.
- In seara asta vin sa te iau de la birou?
- Nu, zise incurcata Maria. Prefer sa ne vedem direct acolo. 
- In regula. Dar promite-mi ca ai sa vii.
- O sa fiu acolo.
- Te voi astepta. 

Nici nu isi dadu seama cand trecu ziua. Deja se indrepta spre restaurant. Acolo....
(va urma)