15 - Buna dimineata Maria!...

- Buna dimineata Maria!
- Buna dimineata. 
Se trezi la realitate. Trebuia sa se apuce de treaba. Fusese un week-end lung si nici macar nu se gandi vreo secunda la asta. Timpul petrecut cu Tom acum i se parea prea putin. Dragul si naturaletea cu care facea lucrurile pentru ea o faceau sa vada ca ceea ce credea ea pana acum ca e iubirea e total gresit. 
Desi, pana acum cateva zile in urma lucrurile stateau cu totul altfel...

- Maria, ai primit florile astea!
- Pentru mine?
- Da. 
- Sa vedem de la cine sunt. Se gandea ca sunt de la Tom dar ... pe bilet scria "Nu mi te pot scoate din minte. Sorin"
Era culmea. Arunca florile la gunoi impreuna cu biletelul si isi vazu linistita de treaba. Nu avea sa ii raspunda, sa il sune sau sa se intalneasca cu el sub nici o forma. Dar nu stia ce sa faca "Oare sa ii spun lui Esther? Ce sa fac?" Medita o secunda, apoi lua biletelul din cosul de gunoi si il puse in sertar. 
- Nu se stie niciodata ... mai bine il pastrez.
Si totusi ce sa fac? Ii spun sau nu lui Esther? Sau lui Tom?
Spre dupa-amiaza telefonul suna. Era Sorin. Prima data nu ii raspunse, apoi se gandi ca ar fi mai bine sa raspunda.
- Buna Maria.
- Buna Sorin. S-a intamplat ceva?
- Ma intrebam daca ai primit florile mele? 

- Da, dar am crezut ca m-ai confundat cu Esther. 
- Nu, erau pentru tine. Vreau sa te vad in seara asta. Te rog, ia cina cu mine.
- Sorin, imi pare rau, dar Esther e prietena mea cea mai buna si nu pot sa ii fac asta.
- Iti promit ca nu va afla nimic.
- Nu cred ca mai inteles. Nu e vorba despre asta. Doar ca tu esti intr-o relatie cu ea, iar eu sunt in alta relatie. In plus, eu nu i-as  face asta niciodata lui Esther.
-  Si ce vrei sa fac daca nu mi te pot scoate din minte?
-  Sorin, nu eu trebuie sa raspund la intrebarea asta. Dar, eu as prefera sa nu imi mai trimiti flori, biletele si nimic de genul asta. Si nu vreau sa ma mai suni decat daca e ceva important si care nu are legatura cu existenta unui noi doi, pentru ca nu exista asa ceva. Si, nici nu va exista.
- Dar.... Vreau sa te vad doar in seara asta atat. Promit. Dar da-mi macar o singura sansa.
- Hai, te rog, Sorin nu fii copil. Nici nu se pune problema. Te rog sa nu mai insisti.
- De ce?
- Pentru ca sunt indragostita de altcineva.
- Nu te cred. 
- E problema ta din nou.
- Maria ...
- Pe bune, Sorin hai sa incetam cu asta. Te rog.
- Ok. Am inteles. Dar, cred ca gresesti foarte mult. Si nu ar trebui sa ai atitudinea asta cu mine.  Mai ales dupa acel sarut.
- Acel sarut nu a contat cu nimic.
- Eu nu am simtit asta.
- Sorin, chiar as vrea sa ne oprim aici. Nu are sens sa vorbim despre lucruri care s-au intamplat si care nu au si nici nu vor avea vreun viitor.
- Nu ai de unde sa stii asta.
- As vrea ca Esther nu afle nimic din toata povestea asta. Si as vrea ca conversatia asta sa se incheie aici daca vrei sa mai ramanem prieteni. Atfel, voi fi nevoita sa te evit total.
- Ok, dar sa stii ca mie imi este greu sa fac asta.
- Din nou, este problema ta.
- Maria ....
- Iti doresc sa ai o zi frumoasa. Trebuie sa inchid.
- Ok, dar nu o sa renunt.
- Pa Sorin.
- Pa Maria.
Spera ca a inteles, dar nu avea incredere in Sorin si nu stia cum sa procedeze pe mai departe, nici cu Esther, nici cu Tom.
Oare trebuia sa ii spuna cumva lui Esther. Sau poate nu?

Ziua trecu foarte repede. Tom ...
(va urma)

14 - Maria ...

 - Maria ... zise el usor.
Maria nu raspunse. Spera ca, ignorandu-l, el va pleca.
- Stiu ca nu dormi. Esti treaza si stiu ca nu ai putut sa inchizi un ochi pana acum... Maria, te rog sa ma asculti. Cred ca Felicia ti-a spus multe lucruri care nu sunt adevarate si corect ar fi sa ma asculti si pe mine. Si tot ceea ce s-a intamplat astazi intre noi a fost cel mai frumos lucru care mi s-a intamplat... Si tu ai simtit la fel nu pot sa negi asta, pentru ca am simtit-o in ochii tai. Tu mi te-ai daruit astazi cu toata fiinta ta, fara rezerve, fara regrete. Maria ... 
Avea lacrimi in ochi, si stia ca, in ciuda a tot ceea ce ii spusese Felicia, pentru ea Paul era totul. Cu greu se abtinu sa nu ii raspunda, dar reusi.

Paul inchise usa in urma lui. 
O iubea pe Maria, era singura femeie pe care o iubise cu adevarat. Dar soarta se incapatana sa o aduca in viata lui in momente nepotrivite: prima data cand era inca un copil cu vise marete dar care nu putea sa ii ofere mai nimic; apoi, cand era prea prins in afacerile lui, inca la inceput, si luat de val ...facuse lucruri pe care acum le regreta; acum, ca o ironie a sortii, cand acceptase ca Felicia sa se mute la el pentru ca avea nevoie de ea si cand gandul ca Maria s-ar putea intoarce in viata lui disparuse. 
Dar cand o vazu astazi, i se taiase respiratia si timpul se opri. Era neschimbata, doar parul ii mai crescuse putin. Avea acelasi zambet si aceeasi ochi stralucitori.
Trebuia sa gaseasca o solutie pentru ca ei sa fie impreuna. Nu putea sa o mai lase sa plece iar. Parea imposibil acum. Pusese jumatate din afacerea lui pe numele Feliciei pentru a scapa de plata unor taxe. Mai mult, Felicia stia foarte multe lucruri despre el si despre afacerile lui si nu putea sa riste sa piarda totul. Se simtea prins intr-o capcana. Dar, nu putea sa renunte la Maria. 
- Trebuie sa gasesc o solutie. Si repede, gandi el.

Dimineata veni prea repede. Nu avea de ales, trebuia sa bea cafeaua pregatita de Felicia si, pentru o secunda, se gandi ca s-ar putea sa  ii fi pus si un pic de cianura in ea.... Ii dadu fiori gandul asta.
Tensiunea se simtea in aer. Stia ca trebuie sa plece de acolo cat mai repede, inainte ca situatia sa explodeze. Si, apoi, fara nici o explicatie intre Paul si Felicia se declansa un potop de urlete si tipete, care se calmara in momentul in care el ii trase o palma! Iar Felicia, se uita spre Maria si ii zise"Asa face tot timpul, pe  nebunul, dar ii trece repede!"
Socata Maria nu stia ce sa zica. Barbatul din fata ei era un las, o persoana demna de dispret, un gunoi. Tocmai lovise pe femeia cu care traia si se pare ca nu era pentru prima data...
Lovise o femeie, in primul rand si apoi, pe femeia care ii purtase in pantec un copil.... 
Iar ei i se parea ceva normal. Usurinta cu care ea aceptase lucrul asta, de parca  asta era normalitatea ei o infiora.
- Puteam sa fiu eu in locul ei, gandi ea. 
O cuprinse tristetea si neputinta. Nu isi dorea decat sa dispara cat mai repede de acolo. Sa plece si sa nu se mai intoarca niciodata. Un amestec de vinovatie si tristete ii invada sufletul.

Erau in drum spre gara, cand Paul realizase ce facuse. In acel moment, stia ca o pierduse definitiv pe Maria.
- Iarta-ma, te rog.
- Nu mie trebuie sa imi ceri iertare.
- Ba da. Si tie.
- Nu-ti fa griji. 
- Stiu ca acum iti este greu sa ma crezi, dar nu pot sa cred ca pleci iarasi. Noua cand ne va veni timpul?
- ....
- Stiu ca nu e posibil sa ramai acum. Dar, promite-mi ca o sa ne mai vedem.
- Nu pot sa iti promit asta.
- Atunci promite-mi ca nu ai sa te ascunzi de mine.  Ca data trecuta.
- Nu o sa ma ascund de tine. E bine?
- Nu  vreau sa pleci asa cu imaginea asta in mintea ta.
- Doar plec Paul. Nu mai conteaza cum si de ce. Doar plec.
- Nu am apucat sa stam de vorba si sa ma lasi sa iti expl....
- Nu mai e nevoie de cuvinte, haide sa lasam lucurile asa cum sunt.
- Dar eu...
- Paul, o sa pierd trenul. Acum nu mai e timp. Alta data.
- Promiti.
- Da.
Trenul fluiera a plecare, se despartira cu un sarut rece... si, Maria, cu acelasi gand, ca avea sa fie ultima data cand aveau sa se vada.... Ce amarnic se inselau amandoi.


- Buna dimineata Maria! ....
(va urma)

13 Exact cand se indrepta spre usa....

Exact cand se indrepta spre usa, Maria observa pe degetul Feliciei un inel identic cu al ei. Un inel identic cu cel cu care Paul o ceruse in casatorie.
- Stiu ca Paul te iubeste, mereu te-a iubit, spuse Felicia brusc.
- Si totusi, el este cu tine acum. Sunteti impreuna, nu? Locuiti impreuna. In final, tu faci acum parte din viata lui. Esti femeia langa care doarme, langa care se trezeste, pe umarul careia plange, rade cu tine, se bucura cu tine. Nu cred ca ai de ce sa iti faci griji.
- Vezi tu, Maria... nu e chiar asa. Tu esti ca o umbra in viata noastra. Iar el, nu ma iubeste si eu stiu asta. El sta cu mine doar pentru ca are nevoie de mine si din.... vinovatie.
- Nu inteleg.
- Stii, atunci cand venea sa te vada pe tine, eu il insoteam mereu. Ii era urat sa vina singur un drum atat de lung. ll asteptam mereu la un hotel. De aceea, stiu fiecare floare pe care ti-o lua pentru ca eu il ajutam sa o aleaga si stiu fiecare cadou pe care l-ai primit pentru ca eu ii dadeam sfaturi ce sa iti ea.
- Poftim?! Ce minte bolnava face asta?? Cum ai putut tu sa faci asta?
- Da... Pare incredibil, dar il iubeam si inca il iubesc.... Intelegi?
- Nu, nu te inteleg. Pentru ca asta nu e iubire. Dar ce legatura are asta cu vinovatia?
- Pai, acum cateva luni in urma am ramas insarcinata. Si cand i-am spus, parca a innebunit, mi-a reprosat ca nu e copilul lui, ca sunt o stricata si sa nu vin cu prostii din astea la el si ... mi-a cerut sa renunt la copil,sa....avortez... Si eu, am acceptat...
- Poftim?
- Da, am facut asta si multe alte lucruri. Si totusi, el tot pe tine te iubeste. Mereu te-a iubit.
- E incredibil ceea ce-mi spui acum. De ce ar trebui sa te cred? De fapt, nici nu mai conteaza acum. E treaba voastra ce faceti, cum va spalati rufele. Imi pare rau ca sunt aici, nu am stiut ca voi doi locuiti impreuna, alfel as fi ramas la un hotel. 
- Aici sau la hotel nu ar fi schimbat cu nimic lucrurile.
- Felicia, de unde ai inelul asta?
- L-am primit de la Paul, raspunse mirata Felicia. De ce intrebi?
- E... un inel de logodna?
- Da.
- Atunci ar trebui sa va felicit. Si, sa ma simt si mai vinovata  pentru prostia mea. Cand s-a intamplat fericitul evenimentul?
- Anul trecut, la putin timp dupa petrecere.

Deci Paul o ceruse pe Felicia intai si apoi pe ea? Sau invers? Si cu acelasi inel! Oare a primit reducere pentru ca a cumparat doua?!? Nu stia daca sa rada sau sa planga. Pur si simplu totul i se parea ireal.

Conversatia fu intrerupta de aparitia lui Paul. Se uita la Felicia intrebator si ii ceru sa se duca si sa pregateasca camera pentru Maria. Felicia se conforma. In urma ei, tigarile lor se aprindeau si se stingeau una dupa alta. In mintea Mariei, se derulau toate amintirile cu ei doi. Se uita la Paul si nu ii venea sa creada ce auzise. Nici nu vroia sa creada. Totul era mai simplu daca considera tot ceea ce a spus Felicia o minciuna...dar.... inelul?! Cum era posibil?

Cand Felicia reveni in bucatarie, Maria, alba la fata, se scuza  ca nu se simte bine si se retrase repede in camera pregatita. 
De aceasta data, Paul si Felicia ramasera singuri sa fumeze in bucatarie.
Curand, Maria simti miros de fum de tigara. Se temea sa deschida ochii.  Stia cine e langa ea. Cu un curaj nebun, Paul venise, in toiul noptii, in camera ei. Acum era prinsa intr-o capcana din care nu avea cum sa scape. 

- Maria ... zise el usor ...
(va urma)

12 Cu zambetul pe buze, cobora din masina...

Cu zambetul pe buze, cobora din masina, scoase cheia, trase aer in piept, ca si cum ar fi vrut sa pastreze amintirea asta pentru totdeauna, de astazi locul asta urma sa fie si casa ei.... Deschise usa si intra.
Pantofii ei uzi pasira pe podeaua uscata, unul dupa altul. Se apropie de pat. Se uita la Paul care dormea. Langa el, cearsaful descoperea trupul gol al unei femei ... Amuti. Se uita in tacere la ei si nu ii venea sa creada.
Inchise usa in urma ei...
Se sui in masina si conduse pana la gara. Aici se aseza pe un scaun in sala de asteptare si, timp de 8 ore,  fixa podeaua cu privirea. Stia ca, in mare parte, era si vina ei. Si acum? Ce ar trebui sa faca? In ce directie ar trebui sa o ia?
Paul era, ca in fiecare week-end, in fata scarii ei si o astepta. Dar ea, nu a mai coborat. Fara explicatii, fara ramas bun.

Si timpul trecu.... 

Dupa un an, destinul o duse in acelasi oras. Iar el, Paul era acolo la mai putin de cativa metrii de ea. Si parca nimic nu se schimbase. El o privea cu aceeasi ochi iubitori, iar ea uitase tot.
Depanara amintiri toata dupa-amiaza. Apoi, el ii o duse la noul lui birou de care era foarte mandru si ii arata tot ceea ce realizase. Ridicase o companie din spatele unei cizmarii la un lant de magazine de pantofi.Si totul singur, fara ajutorul nimanui.
- Stii ca, in mare parte, tie ar trebui sa-ti multumesc.
- Mie?
- Da. Am  inceput totul pentru tine. Pentru ca te iubeam si pentru ca vroiam sa iti pot oferi orice. Si acum pot spune ca o pot face.
- Nu te inteleg.
- Te-am iubit si acum te iubesc la fel de mult. Si nu vreau sa mai pleci. Destinul parca se incapataneaza sa te aduca mereu aici langa mine, dar tu tot nu intelegi.
Maria se ridica.
- Ce e? spuse el apropiindu-se usor de ea.
- Nu e nimic. Doar ca, fiecare a luat-o acum pe drumuri diferite. La un moment dat fiecare din noi a ales altceva decat unul dintre noi...
- Maria nici tu nu crezi ceea ce spui.Uita-te in ochii mei si spune-mi ca m-ai uitat.
- Paul, cred ca e timpul sa mergem. Nu e bine sa rascolim trecutul si sa ne rascolim pe noi.
- Maria, te cunosc mai bine ca oricine si stiu ca nici tu nu vrei sa mai pleci acum. Iar eu as fi un mare prost daca te-as lasa sa pleci inca o data...
Privirea din ochii lui o dezarmarara, se simtea neputincioasa. Simti mana lui cum ii mangaia parul, obrajii  si buzele si se lasa condusa de el in sarutul care nu ar fi vrut sa se sfarseasca.
Traiau totul ca si cum ar fi fost prima oara. El privea trupul ei, ii atingea pielea catifelata cu o dorinta pastrata in el atat de mult timp. Ea avea o senzualitate care il innebunea si fiecare atingere a lui ii faceau sa se apropie mai mult si mai mult unul de altul. Simteau fiorii atingerilor, saruturilor... simteau nevoia de a se darui unul altuia . Pentru prima data Paul stia ca ea era din nou a lui. Numai a lui.
Sufletul ei ii apartinea lui.
Era deja tarziu cand se imbracara. El nu vroia sa plece. Ar fi vrut sa ramana acolo, in birou, in aceea camera, pentru ca stia ca lucrurile aveau sa se schimbe.
Pierduse trenul si, acum, era nevoita sa ramana acolo.
- Ar trebui sa merg la un hotel.
- Ce sa faci acolo? Ramai la mine.
- Esti sigur?
- Nu pune intrebari prostesti, iubito. Dar... trebuie sa iti spun ceva inainte.
- Esti casatorit, zise ea in gluma.
- Nu, zise el cautand cuvintele. Dar ... mai locuiesc cu cineva.
- Cu cineva, zise ea incurcata?
- Ai sa vezi, dar, promite-mi ca nu o sa iti faci ganduri prostesti si ca o sa ai incredere in mine.
- Ok. Dar cine e?
- Este cineva pe care vreau sa ajut acum.
- Pe cine?
- Ai sa vezi. Mergem?
Intuitia Mariei zicea "Nu te du! Nu ai ce cauta acolo!", dar Maria nu o asculta. Avea sa mearga pana la capat.

Intrara in casa si ....in intimpinarea lor, iesi, Felicia...nimeni alta decat femeia goala din patul lui. Maria pali.
Se pare ca ei erau si locuiau impreuna! Si ea? Ea, ce cauta aici??? Paul o prezenta incurcat pe Felicia ca si secretara lui. Maria intinse mana, ca si cum era pentru prima data cand se cunosteau.
Din acel moment nu mai auzi nimic din conversatia pe care o purtara la masa, ci doar zambea politicos.
Ce altceva ar fi putut face? Isi aprindea tigara dupa tigara, incercand sa mimeze ca intre ei nu se intamplase absolut nimic.
Dupa un timp, Paul pleca sa faca un dus si Maria se scuza ca e foarte obosita si trebuie sa se retraga.

Exact cand se indrepta spre usa Maria observa pe degetul Feliciei .....
(va urma)

11 Se lasase pe spate si imaginile...

Se lasase pe spate si imaginile cu el, Paul, iubirea vietii ei, ii aparura in fata ochilor. Prima data cand il cunoscuse era un tanar banal, care nu iesea aproape cu nimic in evidenta. El avea 19 de ani, slab, timid si traia intr-o camaruta din spatele unei cizmarii. Parintii lui erau divortati, mama lui plecase din tara, iar tatal se recasatorise cu o femeie care il ura pe el si pe surorile lui. Din acest motiv fusese nevoit sa plece de acasa si sa se descuce singur.
Cand o cunoscu pe Maria, el locuia intr-un alt oras. Si totusi, se indragosti de ea si ea de el. Iubirea da aripi... zic unii si, poate din acest motiv, el prinse curaj si deschise o mica afacere. Reusi sa se mute intr-o garsoniera. Acolo, pentru prima oara facusera dragoste.... si, simtira ca atinsera cerul. Erau doi copii, care se descopereau, incetul cu incetul, unul pe altul.
Ii ceru sa se mute cu el, dar ea, isi dorea mult mai mult, asa ca refuza de fiecare data. El nu renunta niciodata si ii tot repeta "Tu o sa fii sotia mea, mai devreme sau mai tarziu!".
La un moment dat, satula de rugamintile lui ii raspunse in zeflemea:
- Tu stii care e culoarea mea preferata?
- Nu, raspunse  el dezarmat.
- Si atunci cum poti sa te astepti sa iti zic DA, asa este?
Iubirea te face sa accepti lucruri pe care nu ti-ai imaginat niciodata ca le vei face.
Se vedeau mereu in weed-end-uri, obisnuiau sa se suie in masina lui si sa plece. Colindau diverse locuri, fara sa aiba nimic stabilit dinainte si faceau tot felul de prostii. Se opreau pe marginea drumului si faceau dragoste in masina, pe iarba, in inima muntilor... Iubeau sa descopere lucruri noi si sa se descopere pe ei. El o iubea profund si ea il iubea, dar avea o rautate neinteleasa de a-l chinui.
Cu timpul, Paul incepu sa fie prins, din ce in ce mai mult, in mica lui afacere. Parea ca usor se detasa de ea. Maria era prea orgolioasa sa faca ceva. Oricum, ea merita ceva mai  bun decat el! Visa masini scumpe, vile, case de vacanta si tot felul de alte prostii. Conditiona iubirea de ceea ce putea sa ii ofere el.
Cu cat el  castiga din ce in ce mai multi bani, in Maria crestea iubirea pentru el...
La prima aniversare a firmei, in care avea si ea jumatate din actiuni, Paul pregati o petrecere. O invita si pe ea. Dar, pentru a-i da o lectie, nici nu o baga in seama. Se simti pentru prima data mica, mica si ar fi vrut sa il ia in brate si sa-i spuna "Imi pare rau! Dar, te iubesc!" Intr-adevar ea il iubea, intr-un mod ciudat, dar il iubea.
Insa, ca intotdeauna, orgoliul ei iesi la iveala si nu spuse nimic. Il ignora si ea toata seara, cochetand cu ceilalti. Paul suferea in tacere, iar ...
Totusi, ramase peste noapte, iar a doua zi Maria pleca fara nici o explicatie. Asta era deja obiceiul ei. Evident, se impacara la scurt timp dupa aia. Doar se iubeau, nu?
Era o frumoasa zi de mai cand soneria de la usa ei, suna. Se uita pe vizor si, nu vazu decat un imens buchet de trandafiri rosii. Era el. Deschise usa si, ramase fara cuvinte, caci Paul era in genunchi si o cerea in casatorie. Accepta. Se parea ca era cea mai frumoasa zi din viata lor.
In cele din urma, Maria isi pregati bagajele si, fara sa ii zica nimic, se gandi sa ii faca o surpriza si sa apara la usa lui si sa ii spuna "Iubirea mea, am venit"

Cu zambetul pe buze, cobora din masina ....
(va urma)

10 Rasarea soarele cand Maria deschise ochii....

Rasarea soarele cand Maria deschise ochii. Adormi cu imaginea apusului de soare, cu zgomotul valurilor  care se izbeau de mal, simtand caldura bratelor lui care incercau sa o fereasca de briza rece a marii. Nici nu simti cand Tom o lua de pe plaja si o aduse acasa, din nou. Insa, nici nu conta.

Acum el o trezi cu saruturi dulci... soptindu-i usor Buna dimineata. Ii saruta degetele unul cate unul, podul palmei, incercand sa ghiceasca, prin saruturi, ce spunea linia destinului, linia iubirii.... Se lasase iubita de el si el iubit de ea, de parca nu mai exista ziua de maine.... Sufletele lor nu mai erau aici pe pamant, se desprinsera si zburau spre locuri unde nu existau limite...

Din nou, cafeaua o astepta pe masa din living ... Din nou, zambetul lui o dezarma.
Uitase complet ca era luni. El nu. Stia ca ea trebuia sa se duca la birou, ca si el de altfel.
- Tom!
- Ne bem intai cafeaua si apoi te duc acasa sa te  schimbi si la birou. Ne incadram in timp, stai linistita.
- Iar tu?
- Vezi tu, Maria. Gesturile mici pe care le faci tu si lucrurile spuse din inima ta cu sinceritate iti fac ochii sa sclipeasca intr-un mod unic. Pentru ca, eu pot sa le vad, sunt foarte fericit. Si iti multumesc.
Ea i raspunse cu un sarut.
In scurt timp, era deja in fata biroului.
- Vin sa te iau la 6, spuse el hotarat.
- Hai sa....
- Shhhhh.... iar  vorbesti mult. Vino si da-mi un sarut.
O lasase la birou, luand cu el parfumul ei si gustul buzelor ei.
Maria se aseza se scaun. In numai 24 de ore trecuse de la agonie la extaz. Si, pe masura ce masina lui se indeparta de ea, amintirile ii reveneau in minte.

Se lasase pe spate si imaginile...
(va urma) 

9 Plecarea lui fusese pentru ea...

Plecarea lui fusese pentru ea un ceas desteptator. Derula in mintea ei toate lucrurile de care le facuse pana atunci si se infurie de naivitatea ei, de prostia cu care se trata si ii trata pe cei din jurul ei.
Lua telefonul si se pregati sa sune la salvamont, dar realiza ca nu are semnal. Ii trecuta prin minte mii de ganduri. Retraia momentul cand ii cedara mainile si ea cauta cu disperare sa se agate de ceva speriata ca si cand asta va fi ultimul lucru pe care il face... Cum putuse sa fie atat de superficiala? Ce facea ea aici? De ce acceptase toate astea? Simtea plecarea lui ca pe un abandon... ca si cum ar fi fost o scama pe umarul lui si el a luat-o si a aruncat-o pe  jos. Si,  nu ii iesea din minte naturaletea cu care Bogdan  facuse acest lucru.
Incepuse sa planga, de durere, de furie. Dar realiza ca, acum e momentul sa isi ia viata in propriile maini si sa nu mai depinda de nimeni. Asa ca.... incerca sa se ridice, dar adrenalina parasea deja corpul ei si, in momentul in care se ridica, simtii cum mii de cutite ii sfasie piciorul si cazu....Era o durere care crestea in intensitate...dar, Ana nu ceda. Cauta solutii in mintea ei. Trebuia sa iasa din situatia asta! Vazu la cativa metrii de ea un bat. Se putea sprijini in el. Asa si facu. Reusi astfel sa ajunga la un loc cu semnal.

Suna la salvamont. Pana venira sa o salveze, efortul depus si durerea aproape ca o lasase inconstienta. O transportara in graba la spital.
Aici unul din medicii care o operara era Andrei, acum sotul ei. Vizitele lui zilnice si caldura lui o cucerira. Usor, Ana deschise larg ochii si devenise o alta femeie.
Bogdan era furios pe ea. De aceea, nu o vizitase nici macar o data la spital ... dar nici nu isi dorea sa il vada. In timp ce ea avea ultima operatie la picior, Bogdan dadea interviuri la televizor prezentandu-si marea lui realizare. Asta era Bogdan.
Acum, Ana lasase totul in urma. Pastrase legatura cu Andrei si el, indragostit de ea, se intoarse in Romania. Deschise aici un cabinet medical si o ceru in casatorie pe Ana. Alt raspuns la cererea lui nici nu putea  primi: DA. Ana il iubea la fel de mult.
Acum lucrau impreuna la cabinet si erau echipa perfecta.

- Buna Esther. Vrem sa va multumim ca ati venit la nunta noastra.
- Draga mea, cum sa nu venim. Doamne, dar a fost o petrecere pe cinste.
- Da, nici nu am  putut sa ma dau din pat jos astazi.
- Noi suntem in parc.
- Ce frumos! Romanticilor!
- Poate ne vedem zilele astea cu totii.
- Ar fi frumoas.
- Va las acum si va pup pe amandoi.
- Si noi va pupam.
Inchise telefonul. Se lasa pe o parte si-l cuprinse cu bratele pe Sorin. Vantul adia usor aducand cu el...vesti ce nu aveau sa fie pe placul lor...

Rasarea soarele ...
(va urma) 

8 Dupa inca 3 metri...

Dupa inca 3 metrii, bratele Anei cedara si cazu. In cadere, coarda se intinse si se lovi violent de stanci. Prima data, simti cum stancile ii sfasie genunchii, apoi rucsarul o trase cu capul in jos si se lovi cu capul de stanci. Inertia corzii il trase si pe Bogdan, care cazu la randul lui. Spre deosebire de ea, el avea un pic de experienta si, intr-o fractiune de secunda, se regrupa, se lipi de stanca. In caderea lui coarda se detensiona, avu atunci inspiratia sa dea drumul la coarda. Pe munte, orice greseala costa. Muntele de te iarta.
Oboseala, lipsa ei de experinta isi spusesera cuvantul.
Se uita in jos catre Ana, care era jos. Cazuse de la 8 metri si urla din toata gura. Cobori spre ea. O calma  intai, apoi verifica daca e ok. Initial adrenalina nu o lasase sa simta ca, in cadere, piciorul ei se fracturase. Abia cand se aseza jos si descheie pantalonii vazu cum osul ii iesea prin piele.
Scoase pansamentele si o bandaja cum stiu el mai bine.
- Ar trebui sa sunam la salvamont, spuse ea cu o voce speriata.
- Mda ... Te doare?
- Un pic.
Hai sa iti fac un ceai intai. Se linistise putin cand il vedea pe el atat de  linistit. In plus, curios, dar ea nu simtea nici o durere.
Mintea lui insa era spre varf. Of, si Ana trebuia sa ii incurce lui planurile.Stia ca pana pe varf mai avea 1 ora de mers. Ce se putea intampla intr-o ora, nu? Nici nu se punea problema sa renunte la visul lui, care era atat de aproape de el, pentru o mica zgarietura.
Cand ii spuse lucrul asta, Ana ramase socata. Nu ceea ce spunea el, ci naturaletea cu care facea acest lucru. In loc sa sune la salvamont, el  ii cerea ei  sa astepte sa ajunga pe varf si la intoarcere ii promitea ca o sa sune!
Initial crezuse ca glumeste, dar cand isi puse rucsacul in spate si o saruta de ramas bun realizase ca el vorbea foarte serios.

Plecarea lui ....
(va urma) 

7 Suna telefonul...

Suna telefonul. Era Ana. Vroia sa le multumeasca pentru ca au venit la nunta lor. Nu mai era nevoie sa intrebe daca s-au simtit bine pentru ca nimeni nu se asezase la masa, cu totii au stat aproape toata noaptea pe ringul de dans. Spre dimineata, desculti, ei inca dansau. Fusese una dintre cele mai frumoase petreceri la care participasera.
Ana se casatorise cu Andrei. Ei erau cei doi AA cum obisnuiau sa le spuna prietenii.
Ana provenea dintr-o familie foarte bogata. Parintii o rasfatasera foarte mult, fiind singura la parinti. Asa ca, ea facea doar ceea ce vroia ea, cand vroia si cu cine vroia. Se convertise intr-o rebela, care iubea adrenalina si distractiile, care cheltuia fara sa-i pese de nimic si isi trata parintii ca pe niste rufe. Curios este ca, ei ii  tolerau acest comportament.
Situatia se amplifica cand il cunoscu pe Bogdan. Iubitor al adrenalinei, ca si ea, Bogdan era un tip care se considera un om foarte inteligent in comparatie cu restul lumii, care era doar prostimea. Din punctul luide vedere el era cel mai inteligent om de pe planeta asta. Era perfect. Ana se indragostise de Bogdan, pentru ca ii alimenta doza necesara de adrenalina, iar Bogdan de Ana, pentru ca ea ii oferea suportul financiar necesar. Ei bine, si pentru ca.... era fenomenala in pat.
El ii facuse cunostinta cu muntele. Mergeau in fiecare week-end la  munte, faceau trasee, escalada, rapel, sareau cu parapanta, bungee jumping si tot ce era limita sigurantei. Intr-o zi, Bogdan ii povesti unul din planurile lui, de a escalada munti mai inalti decat cei din Romania. Animata de sentimentul de adrenalina si incurajata de el, care ii spunea mereu ca ei sunt doi  profesionisti si ca pot urca orice munte, se hotarara sa escaladeze Varful Toubkal, 4167m altitudine, iarna!
Degeaba, alpinistii profesionisti, care il cunosteau pe Bogdan, incercau sa il convinga ca nu e pregatit pentru asta, si, mai mult decat atat, sa ia si o femeie fara pregatire cu el, el era hotarat  si gata. Asa s-a si intamplat, spre finalul lui septembrie, au plecat. Ana cumparase cele mai bune echipamente pentru amandoi, asa ca ea nu isi facea nici o grija. Pentru ea, era suficient. Foarte entuziasmati au inceput escaladarea.
In prima zi, au urcat pana la refugiul de la 3000m, unde au si ramas peste noapte. Deja se simtea oboseala... dar ... nici  nu se gandeau sa se opreasca. Se trezira dis-de-dimineata si o luara din nou la drum. Trecuta prin pasul Taddate si innoptara la refugiul de la 3207m. Aici vremea incepuse sa se strice. Mai intai, incepuse sa apara ceata si apoi sa ninga usor.
In mod normal, de aici, trebuiau sa atace varful, urmatoarea zi. Insa, pe o vreme ca cea de afara nu o puteau face. Bogdan spera ca a doua zi avea sa se indrepte vremea.
Asa se si intampla.
Se trezira de dimineata voiosi, afara vremea se inseninase, asa ca erau nerabdatori sa ajunga in varf. Dupa 2 ore de mers erau franti. Traseul prin noroi, zapada si gheata, era incredibil de greu. Ana simtea cum rucsacul pe care il cara in spate de ore intregi parca ii rupea spatele, iar de bocantii parca cineva i-ar fi agatat doua nicovale. Si totusi, inainta cu determinare... Ajunsesera la un perete de stanca care nu parea foarte greu de urcat. Ocolirea lui ar fi durat prea mult .In plus, era o zona plina de crevase, asa ca Bogdan nici nu se gandea la varianta asta.
Fara nici o intrebare, fara  nici o secunda de pauza, fara sa o priveasca pe Ana, Bogdan infinse pioletul in peretele de gheata si porni escaladarea. Ana legata de el, urca primii 5 metrii, simtind cum ii explodeaza  muschii. Trebuia sa stea lipita de perete, nu avea de ales, sa stranga din dinti si sa se prefaca ca cele 20kg din rucsacul ei nu existau...

Inca 3 metrii si....
(va urma) 

6 Intre timp, Sorin si Esther ....

Intre timp, Sorin si Esther .... erau cufundati in tacerea lor permanenta. Ea, un fost top model de succes, avea acum propria ei agentie de modele. Agentia o primise cadou de la fostul ei iubit. La insistentele ei o ajuta sa o deschida si ii facu legatura cu o parte din prietenii lui pentru diverse contracte. Usor, se dezvoltase mult si ajunsese sa aiba contracte si in afara Romaniei. De aceea, calatorea foarte mult cu fetele din agentie. Dupa o perioada, tipul se plictisi de ea si isi gasi o alta femeie, cu care se si casatori in scurt timp.
Atunci il cunoscu pe Sorin. In aparenta, un avocat anost, Sorin nu era deloc asa. Ii placeau femeile frumoase, ii placea sa se distreze si, mai mult decat atat, ii placea sa-si traiasca viata ...  discret. Facea parte dintr-o lume exclusivista, cunoastea oameni sus-pusi si avea acces la informatii delicate.
La inceput, Esther era fascinata de stilul lui de viata si de noua lui lume. Amandorura le placea adrenalina si sa obtina tot timpul ceea isi doreau. Se potriveau perfect.

Acum ajunsesera in acea parte a relatiei lor, cand comoditatea si obisnuita isi lasasera semnatura. Nu ajuta nici faptul ca ea calatorea des si nici confortul pe care el il gasea in bratele altor femei.
Mai mult decat atat, Esther vedea tot ce se intampla si nu stia ce sa faca. Era constienta ca Sorin nu va renunta pana nu o va avea pe Maria si, dupa, ca intotdeauna, se va intoarce in bratele ei. Ajunsese sa il iubesca foarte mult si nu ar fi renuntat la el pentru nimic in lume. Avea insa incredere in Maria ca ea nu ii va ceda. Era sigura de asta, dar gelozia nu ii dadea pace.
Stia ca avea doar un singur mod de a-l face sa fie doar al ei, dar nu avea inca curaj.
Chinuita de ganduri, adormi in cele din urma.
Dupa-amiaza veni  repede. Ca de obicei, menajera le pregati pranzul. Mancara impreuna, ea cu zambetul pe buze, ca si cum ar fi sters din memorie toate gandurile negre de dimineata. Totul parea viu in jurul lor, iar ei de abia se puteau misca si radeau unul de altul de durerile de cap pe care le aveau de la prea mult alcool.
Iesira apoi in parc sa isi mai revina.

Pentru o clipa, totul  era ca la inceput. Fresh-ul de portocale si lamaie incepea sa isi faca efectul benefic. Rasetele lor se auzeau acum de departe, iar ei se purtau mai rau ca doi copii mici. Intinsi pe iarba proaspat taiata, el ii mangaia parul si o dezmierda cum numai stia el sa o faca, iar ea ii raspundea din priviri "Te iubesc!"...

Suna telefonul ....
(va urma)

5 Bratele lui o cuprinsera...

Bratele lui o cuprinsera... pentru o secunda erau acolo, doi oameni in tacere...
Simti pielea ei fina cum se infioara la atingerile lui, ca si cand ar fi asteptat asta pana acum. Mainile lui alunecau incet pe brate, pe sanii ei, pe abdomen, pe coapse ... in timp ce ii coplesea gatul si buzele cu saruturile lui. Ea tremura din tot corpul de placere, de dorinta.
Corpurile lor lipite unul de altul, transpirate,  se contopeau intr-un extaz simultan....In acel moment el o saruta indelung incercand parca sa prelungeasca momentul. Si reusi.
Se lasase iubita de el. Uitase de ea si adormi in bratele lui.
Razele soarelui ii trezira. Nimic nu mai era la fel, totul sclipea in jurul lor. Ochii  lor inca se priveau, inca se iubeau.
Tom avea o surpriza pregatita pentru ea.Ii venise ideea chiar in aceea dimineata. Avea sa o rapeasca, sa se suie in masina cu ea si sa porneasca la drum.
- Haide sa ne imbracam. Te duc undeva.
- Unde?
- Ai sa vezi, zise el in timp ce o saruta prelung.
Pornira la drum, se oprira la o benzinarie si luara doua cafele si doua sandwich-uri.
Erau in drum spre mare, la final de septembrie.... Pe plaja, ei doi, se plimbara tinandu-se de mana, alergand prin nisip .... ca doi copii mici.
I se taie rasuflarea cand o privi cum vantul ii sufla prin par si zambetul ei, sincer, i se cufunda in inima.
O lua in brate si se lasara pe nisip ... cufundati in iubirea lor.
Inchisera ochii si isi luara zborul spre mare, spre apusul de soare si apoi spre rasarit.

Intre timp, Sorin si Esther ....
(va urma) 

4 Aici trase copertina...

Aici trase copertina. Se facu un semi-intuneric in camera, dar ochii lor se intalnira. Pentru o secunda, timpul se opri. Sclipirea din ochii ei aproape ca il facea sa isi piarda mintile... dar isi reveni in simturi.
Se intoarse usor spre ea, se uita adanc in ochii ei spunand:
- Te las sa te schimbi si ... sa ai un somn linistit. Sunt dincolo daca ai nevoie de ceva.
- Tom ... iti multumesc.
- Eu iti multumesc.
Ar fi vrut sa ramana acolo, langa ea, sa simta mirosul pielii ei, sa simta mirosul parului ei, sa adoarma cu ea in brate, pentru ca el ... o iubea. Stia ce e in sufletul ei, asa ca era dispus sa aiba rabdare.
Amandoi adorrmira in cele din urma. El cu gandul la fiecare clipa petrecuta cu ea, iar ea incercand sa uite...
Cand se trezi, era deja seara ... el era in pragul usii, cu un zambet ametitor de senzual, privind-o.
- Sunt oribila, nu ma privi.
- Cred ca mai frumoasa ca acum nu ai fost niciodata. Te astept sa living, zambi larg.
Cateva clipe mai tarziu pasea in living.  Pe masa, un sfesnic, cu doua lumanari in el, lumina  usor incaperea, inconjurat de pedale rosii de trandafir. Doua scaune puse la masa, ii asteptau. El veni langa ea, o lua gentil de mana, o aduse langa masa, ii trase scaunul usor si aproape ca o aseza ca un copil mic. Apoi, veni cu cina: somon cu legume la gratar...
Mancau in tacere si se priveau in tacere.
- Tom...
- Maria, fara cuvinte in seara asta. O vorbim doar prin gesturi in seara asta.
- Dar ...
- Shhhhh, spuse el atingandu-i usor buzele.
Se privira in tacere toata cina ... La final, veni si desertul ... un alt tiramisu. Ea zambi pentru prima data din inima si lua in graba lingurita, parca asteptand ca el sa vada bucuria de pe fata ei. Bufnira in rasa amandoi.
La final se ridica, se apropie de el si il saruta pe obraz.
Se retrasera apoi se canapea. Din nou, fara cuvinte.

Bratele lui o cuprinsera....
(va urma)

3 El o ajunse din urma...

El o ajunse din urma, o prinse de mana si apoi o lua usor in brate. Simtea cum lacrimile ei ii udau camasa si, pentru prima data, se simtea neputincios. Avea, insa, incredere in ceea ce simtea si stia ca trebuia sa aiba rabdare.
Porni masina in tromba. Ea inchise ochii si se lasa pe spate. Intr-o secunda erau acolo, acasa la Tom. Maria se aseza pe canapea, simtindu-se ca un robot. El se apropie de ea, ii sterse lacrimile din ochi, ii saruta ochii unul cate unul, fruntea si o saruta scurt pe obraji chiar langa buze... Apoi,  o prinse usor de glezne si ii ridica picioarele pe canapea si ii scoase pantofii usor.
- Ma duc sa fac un ceai, vin imediat.
Ea ar fi vrut sa dispara de pe fata pamantului, ar fi vrut sa planga, ar fi vrut sa urle....
Tom se intoarse cu doua cesti de ceai in mana, le puse pe masa. Apoi, se intoarse cu un platou plin de tiramisu si cu un zambet larg pe fata.
- Astazi ai  sa vezi ce bun bucatar sunt eu.
- Arata incredibil. Tu ... gatesti?!
- Ha ha ha ! Da. Vrei sa gusti?
- Normal.
("Usor, usor, cu pasi marunti ... gandi el")
- Am numai o conditie.
- Hmmm.....
- Vreau sa ma lasi sa ... iti dau eu sa gusti.
-....
Cu fiecare bucata pe care o gusta, simtea cum se apropie din ce in ce mai mult de el. Iar el, savura momentul si parca incerca  sa opreasca fiecare clipa in parte.
- Nu mai pot ....
- Nu insist, stiu ca ai vrea sa mananci tot, zambi Tom.
- Iti multumesc pentru ....
 - Aceasta clipa dulce, o intrerupse el.
- Daa, zambi ea.
- In sfarsit, zambetul tau. O sa am mereu tiramisu in frigider pemtru ca aduce zambetul tau.
- Neaparat.
- Asta inseamna ca promiti sa mai vii?
- Mai vedem... Stii ca acum ar trebui sa plec.
- Stiu, dar ... as vrea sa ramai. O sa dorm pe canapea. Dar ramai, te rog.
- Nu cred ca e o idee buna.
- Te rog. Nu merit asta macar pentru acest tiramisu??
- Dar ...
- Fara dar. Iti aduc ceva mai comod, in care sa te schimbi.
Nu apuca sa mai zica nimic, intr-o clipita Tom era langa ea cu un tricou si un sort intr-o mana. Cu cealalta o prinse de mana si o conduse in dormitor.

Aici ....

(va urma)

2 Deja se facuse dimineata si Tom...

Deja se facuse dimineata si Tom se oferise sa o conduca acasa. Accepta, fara prea multa tragere de inima.
- A fost o nunta reusita, nu?
- Da, foarte frumoasa.
- Ai vrea sa bei o cafea cu mine?
- Sigur, raspunse ea indiferenta.
- Acum.
- .... (zambi surprinsa)
- Nu-mi spune ca nu bei cafea dimineata!
- ... (chicoti)
- Esti foarte frumoasa. Cred ca dimineata cand te trezesti esti si mai frumoasa.
- Multumesc.
Usor ametita de aburul alcoolului inca nu realiza tot ceea ce se intampla. Abia cand iesi din masina si inspira aerul rece si proaspat de dimineata il privi mai atenta pe Tom. Era un barbat inalt, bine facut, brunet, cu ochii albastrii si cu o gropita in obrazul drept atunci cand zambea.
Incepu sa tremure de frig.
Fara nici un cuvant, se apropie de ea, isi scoase sacoul si il puse usor pe umeri. Apoi, ii lua mana stanga si o  baga in maneca stanga. Facu la fel cu dreapta. Facuse acel lucru atat de senzual si protector in acel moment, incat simturile ei se trezita la realitate. Prin rochia de voal, sanii ei voluptosi tradau ceea ce simtea.
El zambi usor in coltul gurii. Cred ca, in sfarsit, m-a remarcat, gandi el.
Un Don Juan, gandi ea.
Intrara in cafenea. Era goala.
- Doua cafele, te rog si doua sticle de apa plata. E ok?
- Perfect.
Era in fata ei, pierdut, gandindu-se ce sa spuna. Pentru prima data o femeie il lasase fara cuvinte.
- La ce te gandesti, intreba ea?
- Il luase pe  nepregatite, dar il salvase chelnerita care aduse comanda.
- Ma intrebam cum bei cafeaua, rase el.
- Fara zahar si cu un pic de lapte.
- La fel ca mine.
- Si la ce te gandeai?
- La tine, cat esti de frumoasa. Ma intrebam de ce ai ochii tristi si esti ingandurata. Te stiu de ceva timp, iar tu nu esti asa. Mereu erai cu zambetul pe buze. Ce s-a intamplat?
- Nu iti fa griji, sunt bine.
- Stiu, esti o femeie puternica. Dar ... (il lua mana si i-o saruta) ... vreau sa iti revad zambetul.
Pentru prima data se simti dezgolita in fata cuiva. Ochii ei se umplura de lacrimi. In acel moment se ridica si iesi grabita din cafenea.

El ...
(va urma)

In cautarea fericirii

1

Un sentiment ciudat o apasa, desi nu exista nici un motiv. Din adolescenta, visa ca avea sa il cunoasca pe "el", cel care avea sa fie jumatatea ei. Acum la peste 30 de ani, vede lucrurile altfel. Basmul cu "el" care apare pe un cal alb si o va face fericita pana la adanci batranete, ramane doar o poveste... sau poate, nu?!
Inchise ochii pentru o secunda. Se temea sa ii deschida pentru ca se gandea ca ar putea fi doar un vis totul. Era acolo, el si ea, ea in bratele lui...
O urmarise in timp ce ea se indrepta spre toaleta, a ajunse din urma, o luase de mana si o trase dupa el pana in gradina. Acolo, o lipi de copac si o covarsi cu saruturi.
Deschise ochii si el era in fata ei. Abia atunci intelese ca totul e real.
- Esti nebun?
- Stiu ca si tu simti acelasi lucru!
- Ce simt? Cred ca cel mai bine ar fi sa plec
- Sunt nebun dupa tine... ma uitam la tine si muream sa te ating, sa te sarut, sa fac dragoste cu tine!
- Cred ca ma confunzi. Sunt eu Maria! Iar tu ai venit la petrecere insotit!
- Lasa-ma sa iti explic, te rog...
- E momentul sa plec.
- Am sa te sun...
- Sub nici o forma! Estera e cea mai buna prietena a mea.
- Maria.
Se intoarse pe calcaie si pleca. Petrecerea nu a mai fost aceeasi, totul se misca cu incetinire. Barbatii roiau in jurul ei, dar mintea ei zbura spre acel sarut furat in gradina.
Ochii lui o urmareau neincetat, paharele de whiskey se goleau unul dupa altul, pana dimineata. Iar langa el, era Estera aceea femeie incredibil de frumoasa, dar cu un suflet la fel de rece.

Deja se facuse dimineata si ...
(va urma)