Curand. Acum.

Astept cu nerabdare momentul in care tu ai sa sosesti aici, langa mine. Stiu ca are sa fie curand. Foarte curand.
Stiu ca ai sa-mi intorci viata cu capul in jos si ador asta. Stiu ca ai sa ma lasi fara garda, nu am sa stiu ce sa iti raspund si am sa ma pierd in ochii tai. Si tu, ai sa iubesti momentele alea pentru ca vei realiza ca sunt a ta, numai a ta.
Si, tu al meu.

Si am scris cele de mai sus fara sa stiu ca, in aceeasi zi, aveam sa te intalnesc.
Te iubesc.

I'm in love with the love. You?

I like to dream. The dream energizes me. And I like to walk. It relaxes me. Maybe because at the end of the trail I dream that the love waits for me.

I am me only when I love, when somebody enters my soul and strips the love of me. Yes, I love to be loved and to love.

And, when ‘m not in loved or loved, I dream the love. Otherwise, I’m sick of love.

You?

Visez iubirea.Tu?

Imi place sa visez. Ma incarca de energie visul. Si mai imi place sa merg pe jos mult. Ma relaxeaza. Poate pentru ca la finalul cararii visez ca ma asteapta iubirea.
Eu sunt eu doar atunci cand iubesc, cand cineva imi intra in suflet si ma dezgoleste cu dragostea lui. Da, imi place sa ma las iubita si sa iubesc.
Si atunci cand nu sunt iubita sau nu iubesc, imi place sa visez la asta.
Pentru ca eu sunt bolnava daca nu iubesc, daca nu visez iubirea.
Tu?

Are you happy?

You asked me:
- Are you happy?
And I answered:
- I haven’t found the person who makes me happy.
And I answered without realized that you are there, by my side...
And, in that moment, I lost everything. And now I pay for my lie.

Esti fericita?

Tu m-ai intrebat:
- Esti fericita?
Iar eu am raspuns:
- Inca nu am gasit pe cineva care sa ma faca fericita.
Si am raspuns, fara sa imi dau seama ca tu erai acolo, langa mine... Si atunci am pierdut tot.
Acum platesc pentru minciuna mea. 

23 Mai tarziu, in aceeasi zi, Maria...

Mai tarziu, in aceeasi zi, Maria gasi apartamentul in care locuia cu Tom plin de flori. Din nou, el gatise pentru ea, acelasi somon cu legume...iar, la final, tiramisu...
Era atat de cald si atent cu ea si cand se uita in ochii lui albastrii simtea cum e coplesita de emotie, de toata caldura vocii lui...
- Tot ceea ce e aici e pentru tine.
- Multumesc dragul meu.
- Te iubesc Maria.
- Si eu te iubesc Tom.
- Atunci...  accepti sa fii sotia mea? zise el in ce scotea cel mai delicat si frumos inel pe care-l vazuse pana atunci.
Maria ramase fara cuvinte. Era socata. Se uita in ochii lui si ii dadura lacrimile in timp ce spunea un singur cuvant:
- Da...    
  
 Maria nici nu simti cand se facu dimineata.Tom o privea cu zambetul lui strengar ca intotdeauna.
- Iubito, haide sa te imbraci.
- De ce? zise Maria.
- Ai sa vezi.
- Cu ce sa ma imbrac?
- Nu conteaza.
In jumatate de ora erau in drum spre aeroport, Maria nu avea nici cea mai mica idee ce avea sa se intample.
- Suntem la aeroport. Plecam undeva?
Tom o saruta fara sa ii zica nimic. Spre  surprinderea ei, Tom mergea direct spre imbarcare. Acolo, scoase pasaportul ei si al lui. Urcara in avion.

- Tom? Unde mergem?

- Mergem in paradis. Mergem in vacanta.
- Esti nebun? Pai doar cu hainele de pe noi? Si ... nu am anuntat nici la munca ca plec.
- Da, sunt nebun dupa tine. Lasa ca ne descurcam noi cumva. Cat despre job nu-ti face griji, de astazi esti in concediu 10 zile, cererea ta e si semnata de seful tau.
-  Cum??!
-  Da. Deci 10 zile vom sta la soare si ne vom bucura de noi doi.
Era deja pranz cand intrara in hotel si se cazara. Tom se ocupase de tot. Intrara in camera si Maria avu un soc. Inauntru era toata familia ei si familia lui Tom.
- Ce se intampla?
- Maria tu ma iubesti?
- Da Tom.
- Atunci te astept pe plaja. Si eu te iubesc, zise Tom sarutand-o usor pe buze, dupa care iesi din camera.
Spre surprinderea Mariei, sora lui Tom scoase dintr-o husa o rochie alba, lunga, din matase. Era cea mai frumoasa rochie pe care o vazuse vreodata. Si, era rochia ei de mireasa.
- Cred ca o sa iti vina perfect.
- Nu pot sa cred asa ceva.
- Lasa asta, haide sa te aranjam repede.

Intr-o ora, toata lumea era pe plaja.
Cand Maria pasi in picioarele goale, pe nisipul fin, toata lumea ramase fara cuvinte. Pur si simplu stralucea.

Isi jurara credinta, acolo pe plaja, incojurati doar de familia lor. Un moment plin de emotie si cu multe lacrimi de bucurie. Si, cu totii simteau in strafundul inimii lor ca Maria siTom aveau sa ramana impreuna pentru totdeauna. Asa a si fost.   

Sfarsit

22 Se grabea sa ajunga la...

Se grabea sa ajunga la Tom. O multime de ganduri ii treceau prin minte. Se gandea la Paul, la Esther si la Sorin.... 
Tom o astepta. O saruta de bun venit. Din momentul in care o vazu simti ca ceva s-a intamplat, dar nu spuse nimic. Isi imagina despre ce era vorba.
- Ai rabdare Tom, va veni ea singura sa iti spuna ce s-a intamplat. Ai rabdare.
In aceea seara, aveau sa stea de vorba pe indelete si Maria ii povesti tot ceea ce se intamplase. 
Se deschise catre el ca un boboc de floare si pe masura ce inflorea devenea din ce in ce mai frumoasa in ochii lui. Pe masura ce spunea un cuvant, Maria simtea cum fiecare gand negru, fiecare grija pe care si-o facuse pana atunci, fiecare framantare a ei dispareau una cate una.
In aceea seara, nu mai exista bariera o pe care ea o puse intre el si ea. Era ea, cu sufletul deschis catre el. Si el, o iubea din ce in ce mai mult pentru asta.
 
La nici doua luni de la aceea zi, Maria primi un telefon de la Esther.
- Maria, buna. Ce faci?
- Pe la birou. Tu? Ce face  bebe?
- Ooo.... exact ca si ieri. Bebe imi da niste greturi incredibile. Nu am apucat sa ma ridic nici azi din pat.
- Inca un pic si trece. Si o sa vina si bebe.
- Stiu. Dar mi-e un pic greu. Ei, ma plang si eu ca si ieri, zise Esther razand. Vroiam sa te intreb daca ai apucat sa citesti presa azi.
- Nu, de ce? zise Maria surprinsa.
- Pai.... cred ca ar trebui.
- De ce? 
- Mai bine citeste si vorbim apoi. 
Maria deschise ziarul si citi pe prima pagina despre casatoria omului de afaceri Paul cu jurnalista Adeline, cu care avea o relatie de un an!  Deci, atunci cand el o implora sa se intoarca la el, el era cu alta femeie si pregatea nunta cu ea.  Zambi. Paul nu avea sa se schimbe nicioadata. Maria se bucura ca nu facuse greseala de a se impaca cu el. I se confirmase inca o data ca luase decizia cea mai buna. 

- Am citit acum, zise Maria zambind.
- Vezi ca am avut dreptate cand iti spuneam ca daca ai fi ramas cu Paul ai fost cea mai nefericita femeie de pe pamant.
- Da, Esther, dar inimii nu ii poti comanda.
- Da, Maria. Dar ma bucur ca ai deschis ochii. In sfarsit!
- Dar, eu il cunosc foarte bine pe Paul si vad din ochii lui ca nu e fericit.
- Maria...
- Stiu ca m-a mintit, dar stiu ca m-a iubit foarte mult. Imi doresc ca el sa fie fericit si ma bucur pentru el. Sper doar sa respecte femeia de langa el...
- Cumplit. Nu vreau sa ma gandesc ca nu ar face-o. In fine, e treaba lor.
- Corect, zise Maria zambind.
- Vin sa te vad maine, e ok? 
- Te astept. M-am saturat sa stau in pat. Ma plictisesc.
- Bine, bine,  aduc si prajitura ta preferata.
Amandoua bufnira in ras. 

Mai tarziu, in aceeasi zi, Maria ...
(va urma)

 

21 Mai tarziu in aceeasi zi, Sorin...

Mai tarziu in aceeasi zi, Sorin o suna pe Maria. 
Zdruncinata, dupa intalnirea cu Paul, nu mai era in stare sa se certe si cu Sorin la telefon... Dar el insista si insista si raspunse in cele din urma.
- Buna Maria. Am nevoie sa vorbesc cu tine in seara asta.
- Te rog, as prefera alta data.
- Stiu ca e tarziu, dar am nevoie sa vorbesc cu tine in seara asta, doar 5 minute, apoi, promit ca nu te mai caut.
- Bine, sunt aproape de Parcul Herastrau.
- Perfect, ajung si eu in cinci minute.
Asta mai lipsea, gandea Maria. Intr-adevar in 5 minute Sorin ajunsese.
- Buna, Maria.
- Buna.
- Nu te retin mult, zise el. Nici nu stiu cum sa incep.... Am venit sa imi cer scuze.
- Pentru? zise Maria mirata.
- Pentru sarut si pentru flori si pentru nesimtirea mea. Am realizat ca am fost un mare prost si ca nu trebuia sa fac asta. 
- Da, nu trebuia. Dar cred ca a fost si vina mea, pe de o parte.
- Nu, doar vina mea. Nu o sa mai fac prostii de genul asta. 
- Ce s-a intamplat Sorin? Atitudinea ta e ciudata...
- Am  realizat ca... o iubesc foarte multe pe Esther.
- Era si timpul, zise Maria razand. Si ea te iubeste foarte mult. Ma bucur mult pentru voi.
- Multumesc Maria. Trebuie sa recunosc ca Esther are o prietena adevarata. Si eu sunt sunt un mare prost.  Sper doar sa ma ierti.
- Doamne Sorin, stai linistit. Am si uitat tot ceea ce s-a intamplat. Dar promite-mi ca nu ai sa ii faci asa ceva lui Esther si ca o sa ai grija de ea.
- Promit. Deci, totul ramane uitat?
- Da. 
- Tu esti ok? Mi se pare ca esti ingandurata.
- Sunt  ok, nu iti fa probleme.
- Pot sa te ajut cu ceva?  
- Nu, dar multumesc mult.
- Si eu iti multumesc. 
- Ok, trebuie sa plec acum, zise Maria. 
Isi lua ramas bun unul de la celalalt si se urcara fiecare in masina lui  si demarara in tromba. 

Se grabea sa ajunga la ...
(va urma)

20 Sorin, ce a fost in capul tau?...

- Sorin,  ce a fost in capul tau? il dojena tatal sau in celula mica si luminata de un bec chior.
- Ei, tata si tu acum. 
- Bine, nu mai zic nimic. Dar esti neatent si mie nu-mi place asta. Avem o pozitie sociala care nu ne permite sa fim pusi intr-o lumina proasta. Am muncit mult sa ajungem unde suntem acum si am facut multe sacrificii. Dar nu-ti fa griji ca o sa o rezolvam si noi pe asta.
- Mama stie?
- Da, din pacate. Te-a vazut la stiri, ai fost in prime-time. Doar asta era de fapt telul lui, sa ne puna intr-o lumina proasta public. De data asta i-a iesit.
- Da,  dar lucrurile nu vor ramane asa.
- Fiul meu, pentru moment, el a castigat batalia asta, dar nu razboiul. Toate la timpul lor. 
- Ca intotdeauna. Tata, trebuie sa avem grija, pentru ca acum se pare ca el este cel care coordoneaza totul.
- Un calda, alta rece. Hai ca o sa iesim la liman. Nu-ti fa griji.
- Am rabdare, de la tine am invatat asta, zise Sorin zambind.
Tatal sau ii aproba cu o bataie scurta pe umeri.
- Si... Esther?  E bine?
- Nu am lasat-o sa vina. I-am spus sa stea linistita ca maine vei fi acasa. 
- Iti multumesc.
- E un copil bun, sa stii. Ai grija ce faci cu ea. Ca, pe tine, cand te apuca, te apuca...
- E prima oara cand imi spui asta.
- Da, pentru ca pana acum nu ai avut pe nimeni ca ea. 
- Asa e. Iti multumesc pentru vorbele tale.
   
A doua zi, Sorin iesea din arest doar cu un mandat de a nu parasi tara timp de 30 de zile....
Iar, acasa, il astepta Esther ingrijorata. Cand il vazu ca intra pe poarta alerga spre el si il lua in brate.
- Sa nu imi mai faci una ca asta niciodata!
- Bine. Promit, iubita  mea. 
O stranse in brate ca si cum ar fi lipsit o vreme buna de acasa si se pregatea sa plece inca o perioada lunga de timp. Aproape ca o lasase fara rasuflare. Aceea zi urma sa fie de neuitat pentru amandoi.

Esther era nelinistita, nu stia ce sa spuna si cum sa spuna. Sorin isi imagina ca evenimentele prin care trecusera in ultima vreme isi pusesera amprenta. Nici nu-si imagina ce tot incerca Esther sa ii spuna si nu stia cum. O vedea foarte tensionata.
- Esther, ce se intampla cu tine.
- Sunt obosita.
- Esther, te cunosc foarte bine. Promit ca nu o sa se mai intample asta. Nu o sa te mai fac sa treci prin asa ceva, zise el usor luand-o in brate.
In cele din urma fara teama Esther zise pe nerasuflate:
- Sorin ... sunt insarcinata.
Sorin ramase fara cuvinte. Vorbele ei cazura ca din cer. Si... erau cele mai frumoase cuvinte pe care le auzise in viata lui.
- Spune ceva, zise Esther.
- Ce sa zic, spuse Sorin cu o voce prefacuta, indiferenta. Sunt cel mai fericit om de pe pamant, spuse el luand-o pe sus. Esther ... te iubesc.
Era prima data cand se auzea spunandu-i asta si o facea din suflet, iar cuvintele lui iesira atat de natural.
- Si eu te iubesc Sorin.
Acum cateva ore in urma era intr-o celula furios si se gandea ca Esther o sa il paraseasca de data asta de tot si, acum, ea ii spunea ca ii purta copilul. Urma sa fe tata. Si astea erau cele mai frumoase cuvinte pe care putea auzi.

Mai tarziu in aceeasi zi, Sorin o suna pe Maria...
(va urma)

 

19 A doua zi, in jurul pranzului se auzi o voce

 A doua zi, in jurul pranzului se auzi o voce:
- Domnul Sorin Dudescu?
- Da.
- Sunteti arestat.

Politistii i-au pus catusele si acum il duceau la sediul politiei. Nu apucase decat sa ii spuna secretarei lui din mers sa il anunte pe tatal sau.
Numai ca, surpriza, la iesirea din cladire toata presa il astepta afara.  Toata lumea avea sa stie si sa vada ca a fost arestat. Fierbea in sinea lui, dar stia ca nu mai are ce sa faca. Era o polita politica pe care trebuia sa o plateasca. Asta se intampla cand nu esti in barca care trebuie si sufla vantul... cam greu sa te mergi contra vantului...
Dar, nu avea de ales, trebuia sa mearga mai departe. Ar fi trebuit totusi sa fie atent. De ce a fost neatent? Se certa pe el insusi. Era a nu stiu cata negociere pe care o intermedia. 
Era acuzat ca a pretins 100.000 euro de la o persoana care avea pe rol doua dosare civile, lasand sa se inteleaga ca are posibilitatea de a interveni pe langa judecatorii cauzelor pentru a obtine o hotarare favorabila. Ceea ce era si real... Aveau inregistrarile cu toate conversatiile lor si intalnirile lor.
Cu toate acestea nu isi facea griji, era sigur ca a doua zi avea sa fie liber. Tatal si bunicul lui erau doi judecatori cunoscuti, iar varul sau - procuror. Era doar o chestiune de timp pana sa iasa numai ca... era o situatie incomoda, care il leza atat orgoliul cat si notorietatea. 

Acum statea in celula si se gandea la Esther. La toate momentele pe care le traise cu ea...
O cunoscuse pe Esther la putin timp dupa ce se despartise de prietenul ei. Ea era afectata de despartire pentru ca, la scurt timp, fostul ei iubit se casatorea cu altcineva. Locuiau impreuna de sase ani, cand intr-o zi el s-a intors si i-a spus ca vrea sa se desparta de ea pentru ca este indragostit de o alta femeie si ca... vrea sa se casatoreasca cu ea. Si totul cu o nonsalanta de nedescris.
Esther se muta de la el chiar in seara aceea si nu mai vorbi deloc cu el. Putea vedea din atitudinea ei ca nu il iertase nici macar acum. Cand o cunoscuse era o femeie foarte rece, isi cu sufletul parca inchis. Pana la ajunga la sufletul ei si la adevarata Esther fusese un drum lung, dar care merita. Isi amintea toate momentele in care ea era acolo, mereu acolo. Indiferent cat de mult gresea el.  De multe ori, se uita in ochii ei si se simtea vinovat pentru ca o insela, pentru ca ii ascundea atat de multe lucruri... 
Si acum ii simtea lipsa, nu realizase pana acum cat de mult conta pentru el faptul ca ajungea seara acasa si ea era mereu acolo cu zambetul ei, cu naturaletea ei. Sentimentul de caldura pe care il simtea in momentul in care se aseza in pat si o lua in brate era tot ceea ce isi mai dorea acum. Nu exista fericire mai mare decat faptul ca, seara de seara, ea era acolo intinsa langa el, mangaindu-i parul sau.... facand dragoste sau ....pur si simplu, adormind in bratele ei. Of, cat nevoie avea de caldura bratelor ei! 
Era singura femeie care il facea sa simta ca sunt o familie, ca indiferent de cat de mult ar gresi sau de greu ar fi ea va ramane tot timpul acolo langa el. Numai ca de data asta lucrurile scapase destul de mult de sub control.
- De data asta, daca Esther ramane langa mine inseamna ca ma iubeste cu adevarat si o sa fac tot posibilul sa o pastrez langa mine.
In acel moment, realiza cat de mult ii pasa de ceea ce ar fi putut sa gandeasca Esther despre toate lucrurile astea. Realiza cat de mult o iubea si ca nu vroia sa o piarda. Iar Maria  era doar un moft. Un moft fara valoare acum. Gresise mult, dar admira verticalitatea Mariei in refuzul ei. Va trebui sa rezolve o situatie pe care el singur o crease...

Dupa despartirea de fostul ei prieten, Esther se refugiase in munca si se dedicase in totalitate agentiei pe care o avea. Usor, usor cunoscuse foarte multi oameni din toate domeniile. Totodata, descoperise in ea o forta incredibila de a seduce si de a obtine tot ceea ce isi dorea. Curand, prin naivitatea barbatilor ajunsese sa isi cumpere un apartament si sa isi schimbe masina. Viata ei era din ce in ce mai frumoasa pe zi ce trece.
Pe Sorin il cunoscuse atunci cand sentimentul de singuratate incepuse sa o copleseasca... Iar Sorin era  perfect: un tanar potent si promitator din toate punctele de vedere. El ii oferea tot ceea ce isi dorea ea si cand isi dorea ea. Trecusera prin multe impreuna, se despartisera de mai multe ori, dar de fiecare data se impacara. De regula, ea pleca, el o suna necontenit, ii trimitea flori si se impacau in cele din urma.
Ultima data, ea descoperise ca el o inselase cu alta femeie si il parasi. Cand se intoarse seara acasa, ea isi luase deja toate hainele, nu vroia sa mai stea la discutii cu el deloc. Ca sa evite sa se impace cu el pleca la Roma, unde semnase un contract cu agentia, timp de trei luni. Sorin, nu avea de gand sa renunte la ea asa usor si o suna necontenit.

Apoi, se sui in primul avion si pleca dupa ea. Se impacasera si atunci. Ea  il ierta iar...

- Sorin,  ce a fost in capul tau? il dojena tatal sau in celula mica si luminata de un bec chior.

(va urma)

18 De data asta, nu. Eu am pus intrebarea asta...

- De data asta, nu. Eu am pus intrebarea asta acum mult timp in urma, eu doar astept raspunsul tau "Da".
- Si... trebuie sa port inelul de logodna identic cu cel pe care ai cerut-o si pe Felicia in casatorie?
- Maria.... 
- Nu mi-ai raspuns.Cu acelasi inel cu care ai cerut-o si Felicia???
- Maria ... daca plec astazi va fi ultima data. De data asta, e capat de drum...
- Stiu. Si ma doare. Stiu ca si eu am parte din vina, dar sunt prea multe lucruri care acum ne despart. 
- Nu vrei, de fapt. Asta e realitatea. Nu ma mai iubesti.
- Te-am iubit foarte mult. Acum insa, noi vedem iubirea intr-un mod diferit. Iar ceea ce simti tu, nu e iubire, este doar o dulce amintire. Iubesti amintirea.
- Eu vreau sa uit totul si sa o luam de la capat. Lasa-ma sa-ti demonstrez ca nu ai dreptate. Lasa-ma sa te iubesc, lasa-ma sa ma simt iubit de tine.
- E prea tarziu acum. 
- Incapatanata ai ramas.... Maria, va fi capat de drum aici.

- Stiu. Si cred ca asa trebuie sa fie.
- Nu, asta alegi tu.
- Paul, daca tu ai fi vrut sa fiu sotia ta asa cum spui, nu ai fi asteptat 10 ani ca sa vii si sa ma iei. In fiecare an, faci acelasi lucru. Vii, stai cateva zile, imi dai viata peste cap, apoi pleci si pleci si iti vezide viata ta mai departe. Revii dupa un an si faci exact acelasi lucru. De ce te-as crede de data asta? Ce e diferit azi? Eu nu am disparut cum spui tu, asa cum m-ai gasit acum puteai sa o faci oricand. Ce te-a impiedicat pana acum?
- Maria...
- Nici o Maria. Tu ai dreptate. Da, e capat de drum.  Eu tocmai am realizat ca, amintirile frumoase pe care le avem impreuna as vrea sa ramana frumoase. Si tot ceea ce se intampla acum e doar un ramas bun. 
- Eu nu cred asta. Daca te-as saruta acum, nu ai mai spune asta.
Maria ignora ultima lui propozitie. Trebuia sa o faca atfel ar fi cazut in capcana lui, ca de obicei.
- Acum trebuie sa plec. Stiu ca contractul e doar un pretext, dar eu nu o sa ma ocup de el. Si, daca va trebui sa platesc consecintele acestei decizii, atunci asta e.
- Esti foarte sigura pe tine. Te-ai schimbat.
- Da, nu mai sunt aceeasi Maria de acum 10 ani in urma, cred ca m-am maturizat.
- Atunci ne ramane doar ramas bun?
- Ramas bun, Paul.
- Inainte, vreau doar ... un ultim sarut de ramas bun Maria.
- Nu pot face asta.
- Am sa te caut in fiecare zi, am sa te sun, nu ai sa scapi de mine. Sunt convins ca nu vrei asta. Sau da? Vreau sa te mai sarut inca o data ca sa vad ca tu nu mai simti nimic pentru mine.
- Stii bine ca tot ceea ce am simtit pentru tine nu s-a sters. Nu are sens sa rascolim trecutul. Ceea ce-mi ceri tu ne face rau.
- Da, dar tu spui ca nu ma mai iubesti. Si nu poti sa-mi demostrezi asta decat cu un ultim sarut. 
Ii spunea asta in timp ce se apropia de ea, ii mangaia parul, o lua in brate... Maria il imbratisa si ea, dar ii evita sarutul. Numai ca Paul o cunoastea mult prea bine. Se dezlipi din imbratisare si se uita adanc in ochii ei, apoi la buze si o saruta. Nu putu sa reziste...
Era tensionata, dar se lasa in voia sentimentelor. Ultima oara... repeta Maria in gand. Sarutul era atat de intens, incat cu greu reusira sa se desprinda unul de altul. Atunci el o lua in brate si ii sopti usor:
-  Te iubesc. Nu e prea tarziu. Si mi-am dat seama din sarutul tau ca si tu simti acelasi lucru.
-  Era doar.... un sarut de ramas bun Paul. 
El nu ii raspunse, doar o privi. Acum multi ani in urma, privirea asta ar fi ingenunchiat-o, dar  acum nu. Se simtea libera, eliberata de tot ceea ce purta in ea. In mintea ei, pana acum, ramase o urma de indoiala in ceea ce il privea pe Paul. Nu putuse sa stearga amintirea lui, dar acum cand il avuse in fata ei realizase ca tot ceea ce gandea e fals. Un sarut nu avea sa schimbe nimic.
Se uita fix in ochii lui spunandu-i ramas bun. 
- Astazi, pentru prima oara, plec si nu fug. Plec luandu-mi ramas bun, spuse Maria.
Apoi, iesi din restaurant.
Acum se simte vinovata. Vinovata pentru ca ii inselase increderea lui Tom. Pentru o clipa, se bucura de sentimentul asta pentru ca asta insemna ca simtea mult mai mult pentru Tom decat credea. Dar, totusi, se simtea vinovata.

 A doua zi, in jurul pranzului se auzi o voce:
- Domnul Sorin Dudescu?
- Da.
- Sunteti arestat.
(va urma)

17 Nici nu isi dadu seama cand...

Nici nu isi dadu seama cand trecu ziua. Deja se indrepta spre restaurant. Acolo o astepta Paul. Intra si ramase fara cuvinte. In mijlocul restaurantului era o masa aranjata pentru doua persoane. De la intrare pana la masa era un covor alb de petale de trandafir, iar el o astepta cu un imens buchet de trandafiri rosii. Restaurantul era luminat doar de mici luminarele puse pe celelalte mese si, in surdina, se auzea melodia lor. Totul era inchiriat doar pentru ei doi. Nu ii venea sa creada. Maria simti fiori pe sira spinarii,  iar siguranta cu care pasise in restaurant disparuse instant. Trebuia sa isi revina si spera ca Paul sa nu fi observat nimic din starea ei. 
Paul se astepta la asta, doar el o cunostea foarte bine... Evident ca observase ezitarea ei, doar mizase pe asta. De data asta Paul iesise la atac cu toate armele si nu avea sa renunte atat de usor. 
- Mi-a fost atat de dor de tine, Maria, zise el dandu-i florile.
- Multumesc, Paul.
- Nu merit nici macar un pupic pentru asta?
- Multumesc inca o data. Paul, de ce ai venit?  
- Pentru ca vreau sa stam de vorba Maria si pentru ca tu nu-mi raspunzi la telefon. 
- Ok, spune-mi ce vrei.
- Haide sa stam jos Maria. Mai intai vreau sa bem un pahar de sampanie in cinstea "Iubirii"  asa cum obisnuiai sa spui tu.
 - Paul ...
- Si inainte de a ma refuza... vreau sa te rog sa nu o faci. Doar de data asta. Pentru mine. Vreau sa stam de vorba si sa ne uitam unul in ochii celuilalt cand facem asta. E timpul. Pentru noi.
- Doar de data asta.
Privirile lor se intalnira in momentul in care paharele de sampanie de ciocnira. Era un zgomot atat de lin si frumos...si el o privea atat de cald... ca intotdeauna.
- Pentru iubire, zise Paul.
- Pentru iubire, zise Maria.
- Maria... eram doi copii cand ne-am cunoscut si imi pare rau ca nu am reusit sa te fac atunci sa ramai. Tii minte cand iti spuneam sa nu iti faci griji, ca suntem puternici si ca, noi doi, putem sa cladim impreuna tot ceea ce am acum? Nu ai avut incredere in mine. Atunci nu iti puteam oferi mai mult, iar tu te-ai dus dupa cine iti putea da mai mult.
- Incearca sa nu ma jignesti. Eu am venit atunci dupa tine. Dar, tu erai prea ocupat cu Felicia. 
- Nu te inteleg.
- Atunci cand m-ai cerut de sotie, eu mi-am facut bagajele si am venit. Am intrat in casa si tu erai acolo cu ea. In pat! Nu ti-ai pus intrebarea de ce cheia mea era pe noptiera? Nu ti-a trecut prin minte nici o secunda cand as fi putut sa o las acolo? Am venit. Am fost acolo. Si am plecat. Ti-am lasat cheia, m-am gandit sa te scutesc sa mai faci o dublura pentru Felicia...
- Nu fi ironica. Cred ca ai uitat cum te purtai cu mine in aceea perioada. Si da, recunosc ca am gresit atunci. Dar puteai sa ma asculti macar.  Te-ai gandit vreo secunda ca suntem doi in relatia asta si ca s-ar putea ca si tu sa ai partea ta de vina?
- Da, dar eu nu te-am inselat.
- Cred ca as fi putut sa te inteleg mai bine asa daca ai fi facut-o. Dar, sa ma stergi din viata ta brusc, fara explicatii.... nu. Da, am gresit atunci. Dar tu? Tu nu ai gresit?
- Am si eu partea mea de vina. Dar, pana la urma, in toti anii astia, tu ai fost cu ea. Poti sa negi asta? Felicia a fost mereu prezenta in viata ta.
- In schimb tu nu, pentru ca nu ai vrut.
- In plus, a ramas insarcinata cu tine! Si mi-a spus ca tu ai obligat-o sa nu pastreze copilul.... Dar, asta nu e problema mea, este problema voastra.
- Doamne! Nu. Aici a mintit. Ramase insarcinata cu altcineva si, pentru ca tipul era casatorit, a spus ca e copilul meu. A fost alegerea ei sa renunte la copil.
- De ce te-as crede?
- Pentru ca asta e adevarul. Felicia nu ma iubeste asa cum crezi tu si nici asa cum spune. Ea iubeste doar banii.  
- Cum poti sa spui asta despre femeia cu care tu ai avut o relatie, cu care ai locuit in aceeasi casa?
- Recunosc ca Felicia m-a ajutat in niste momente in care aveam nevoie. Inclusiv, in afaceri. Tu ar fi trebuit sa faci asta si nu ea. Cum crezi tu ca m-am simtit eu cand te sunam si tu imi spuneai ca esti cu cineva si ca esti foarte fericita?
 - Ultima noastra intalnire a spus totul.
-  Ultima data ai fugit, ca de fiecare data!
-  Ce te asteptai sa fac Paul? Sa accept sa fiu amanta ta? Sa vad cum lovesti o femeie in  fata ochilor mei si sa ma gandesc ca as fi putut fi eu in locul ei? Ce s-a intamplat atunci a fost ireal. In aceea zi eu am fost amanta ta! Si tu m-ai dus in casa in care tu traiai cu femeia ta, dupa ce am facut dragoste! As fi vrut atunci sa dispar de pe fata pamantului de rusine. In schimb tu...
- Eu te iubeam, cum te iubesc si acum. Ce pot sa fac? Si de fiecare data cand ma apropii de tine tu fugi. Ca de fiecare data, fara explicatii, fara bun-ramas.
- Bun ramas atunci.
- Nu, de data asta, nu. Va fi bun venit! Si vei ramane, o prinse de maini. Intr-o secunda, expresia fetei lui se schimbase. Era transfigurat, dar Maria nu se lasase intimidata. Totul trebuia sa se incheie astazi.
- Ma ceri in casatorie iar?
- De data asta, nu. Eu am pus intrebarea asta acum mult timp in urma, eu doar astept raspunsul tau "Da".

(va urma)

16 Ziua trecu foarte repede. Tom...

Ziua trecu foarte repede. Tom o astepta deja. Era foarte bine dispus. O imbratisa si o saruta ca si cum nu ar fi vazut-o de mult timp. Toate gandurile ei de pana atunci disparura intr-o secunda. Simtii fiori pe sira spinarii. Tom era foate atent cu ea si tot ceea ce isi dorea de la ea era doar sa simta afectiune.  Desi o simtea un pic departe, stia ca nu trebuie sa renunte la ea. Ceva ii spunea in sufletul lui asta.
In seara aceea, gatira impreuna. Bucataria era un dezastrul la final, dar nu conta. Era posibil ca rezultatul sa fie gustos, dar nimeni nu mancase in seara aceea...
Avea un har in el, de a scoate din adancul sufletului ei sentimente pe care nu le mai traise niciodata si pe care nici nu stia ca le are in sufletul ei. Ii ravasise viata invatand-o sa iubeasca, sa se cunoasca pe ea si usor sa il descopere si pe el.
Si zilele trecura una dupa alta repede, repede.

Intr-o dimineata ajunse la birou mai devreme decat de obicei. Era agitata fara nici un motiv. Avea cateva intalniri, niste contracte de facut, o zi obisnuita. Nimic care sa anunte ceea ce urma sa se intample.
In jurul pranzului, suna telefonul.
-  Maria ai ceva in program astazi la ora 14.00, intreba seful ei?
-  Nu, sunt libera.
-  Ok, atunci am nevoie sa vii cu mine la intalnirea asta. E un client important. Si a cerut sa fii si tu prezenta.
-  Eu? Poate ne cunoastem.
-  Deci e ok?
-  Sigur ca da.
Nu stia de ce, dar avea un sentiment ciudat. Parca ceva avea sa se intample. Si nici nu ii trecuse prin minte sa intrebe despre ce client era vorba. O fi vreo recomandare din partea altui client, se linisti ea. Oricum nu e pentru prima data cand se intampla asta.

-  Bine ati venit. V-o prezint pe Maria, unul dintre cei mai buni oameni in domeniul asta.
-  Buna ziua, zise Maria intanzand mana.
-  Buna ziua, zise el.
Si atat auzi Maria, pentru ca pe chipul ei se citea groaza. Era Paul. Trecuse deja cativa ani de cand nu mai stia nimic de el.
In schimb, el era foarte relaxat, de parca o astepta. Planuise totul pana la ultimul detaliu.

Dupa ultima ei plecare, Paul continua sa o sune. Initial, ii raspunse la toate telefoanele lui, insa, cu timpul, n-a mai facut-o. Nu putea sa isi scoata din minte palma pe care i-o daduse Feliciei. 
De aceea, cu timpul il evita de tot. Si el, incetase sa o mai caute. Parea ca lucrurile s-au incheiat intre ei.
Si acum, viata le oferea o surpriza. 
Gandurile ei fura intrerupte brusc.
-  Va multumesc pentru toate informatiile date. Din punctul meu de vedere putem sa semnam contractul.
-  Perfect.
-  Dar am o conditie. Vreau ca Maria sa se ocupe personal de acest contract.
-  Ma tem ca acest lucru nu e posibil, zise Maria spre surprinderea sefului ei.
-  Dar tu esti cea mai buna in domeniul asta si eu il vreau pe cel mai bun.
-  Tu nu vrei asta.
-  Maria, pot sa aflu ce se intampla aici? Va cunoasteti?
Maria tacu.
-  Da, ne cunoastem, zise Paul. Nu e asa Maria? Deci?
Maria nu zise nimic. Era socata. 
-  Desigur ca Maria o sa se ocupe de acest contract, rupse tacerea, din nou, seful ei.
-  Perfect. 
-  Ok atunci. Ramane sa va trimitem contractul astazi si sa ne apucam de treaba.
-  Ok, zise Paul ridicandu-se. De fapt, as putea sa mai raman un minut cu Maria si sa vorbesc cu ea. Este in regula?
-  Desigur. Mi-a parut bine.
- Si mie.
Maria nu putea sa se ridice de pe scaun. Soarta nu putea sa ii joace o asemenea festa.
- Maria. Mi-a fost dor de tine.
- Paul, nu vreau sa ma ocup de contractul tau. Si tu nu ma obliga sa o fac.
- De ce nu? Asa pot sa te am mai aproape. Sper ca nu ai uitat ca inca astept sa te hotarasti si sa imi spui ca accepti sa fii sotia mea.
- Nu stii ce vorbesti.
- Ba da. Cred ca e momentul sa stam pe indelete de vorba despre asta. 
- Da. Si eu cred la fel.
- In seara asta vin sa te iau de la birou?
- Nu, zise incurcata Maria. Prefer sa ne vedem direct acolo. 
- In regula. Dar promite-mi ca ai sa vii.
- O sa fiu acolo.
- Te voi astepta. 

Nici nu isi dadu seama cand trecu ziua. Deja se indrepta spre restaurant. Acolo....
(va urma)

15 - Buna dimineata Maria!...

- Buna dimineata Maria!
- Buna dimineata. 
Se trezi la realitate. Trebuia sa se apuce de treaba. Fusese un week-end lung si nici macar nu se gandi vreo secunda la asta. Timpul petrecut cu Tom acum i se parea prea putin. Dragul si naturaletea cu care facea lucrurile pentru ea o faceau sa vada ca ceea ce credea ea pana acum ca e iubirea e total gresit. 
Desi, pana acum cateva zile in urma lucrurile stateau cu totul altfel...

- Maria, ai primit florile astea!
- Pentru mine?
- Da. 
- Sa vedem de la cine sunt. Se gandea ca sunt de la Tom dar ... pe bilet scria "Nu mi te pot scoate din minte. Sorin"
Era culmea. Arunca florile la gunoi impreuna cu biletelul si isi vazu linistita de treaba. Nu avea sa ii raspunda, sa il sune sau sa se intalneasca cu el sub nici o forma. Dar nu stia ce sa faca "Oare sa ii spun lui Esther? Ce sa fac?" Medita o secunda, apoi lua biletelul din cosul de gunoi si il puse in sertar. 
- Nu se stie niciodata ... mai bine il pastrez.
Si totusi ce sa fac? Ii spun sau nu lui Esther? Sau lui Tom?
Spre dupa-amiaza telefonul suna. Era Sorin. Prima data nu ii raspunse, apoi se gandi ca ar fi mai bine sa raspunda.
- Buna Maria.
- Buna Sorin. S-a intamplat ceva?
- Ma intrebam daca ai primit florile mele? 

- Da, dar am crezut ca m-ai confundat cu Esther. 
- Nu, erau pentru tine. Vreau sa te vad in seara asta. Te rog, ia cina cu mine.
- Sorin, imi pare rau, dar Esther e prietena mea cea mai buna si nu pot sa ii fac asta.
- Iti promit ca nu va afla nimic.
- Nu cred ca mai inteles. Nu e vorba despre asta. Doar ca tu esti intr-o relatie cu ea, iar eu sunt in alta relatie. In plus, eu nu i-as  face asta niciodata lui Esther.
-  Si ce vrei sa fac daca nu mi te pot scoate din minte?
-  Sorin, nu eu trebuie sa raspund la intrebarea asta. Dar, eu as prefera sa nu imi mai trimiti flori, biletele si nimic de genul asta. Si nu vreau sa ma mai suni decat daca e ceva important si care nu are legatura cu existenta unui noi doi, pentru ca nu exista asa ceva. Si, nici nu va exista.
- Dar.... Vreau sa te vad doar in seara asta atat. Promit. Dar da-mi macar o singura sansa.
- Hai, te rog, Sorin nu fii copil. Nici nu se pune problema. Te rog sa nu mai insisti.
- De ce?
- Pentru ca sunt indragostita de altcineva.
- Nu te cred. 
- E problema ta din nou.
- Maria ...
- Pe bune, Sorin hai sa incetam cu asta. Te rog.
- Ok. Am inteles. Dar, cred ca gresesti foarte mult. Si nu ar trebui sa ai atitudinea asta cu mine.  Mai ales dupa acel sarut.
- Acel sarut nu a contat cu nimic.
- Eu nu am simtit asta.
- Sorin, chiar as vrea sa ne oprim aici. Nu are sens sa vorbim despre lucruri care s-au intamplat si care nu au si nici nu vor avea vreun viitor.
- Nu ai de unde sa stii asta.
- As vrea ca Esther nu afle nimic din toata povestea asta. Si as vrea ca conversatia asta sa se incheie aici daca vrei sa mai ramanem prieteni. Atfel, voi fi nevoita sa te evit total.
- Ok, dar sa stii ca mie imi este greu sa fac asta.
- Din nou, este problema ta.
- Maria ....
- Iti doresc sa ai o zi frumoasa. Trebuie sa inchid.
- Ok, dar nu o sa renunt.
- Pa Sorin.
- Pa Maria.
Spera ca a inteles, dar nu avea incredere in Sorin si nu stia cum sa procedeze pe mai departe, nici cu Esther, nici cu Tom.
Oare trebuia sa ii spuna cumva lui Esther. Sau poate nu?

Ziua trecu foarte repede. Tom ...
(va urma)

14 - Maria ...

 - Maria ... zise el usor.
Maria nu raspunse. Spera ca, ignorandu-l, el va pleca.
- Stiu ca nu dormi. Esti treaza si stiu ca nu ai putut sa inchizi un ochi pana acum... Maria, te rog sa ma asculti. Cred ca Felicia ti-a spus multe lucruri care nu sunt adevarate si corect ar fi sa ma asculti si pe mine. Si tot ceea ce s-a intamplat astazi intre noi a fost cel mai frumos lucru care mi s-a intamplat... Si tu ai simtit la fel nu pot sa negi asta, pentru ca am simtit-o in ochii tai. Tu mi te-ai daruit astazi cu toata fiinta ta, fara rezerve, fara regrete. Maria ... 
Avea lacrimi in ochi, si stia ca, in ciuda a tot ceea ce ii spusese Felicia, pentru ea Paul era totul. Cu greu se abtinu sa nu ii raspunda, dar reusi.

Paul inchise usa in urma lui. 
O iubea pe Maria, era singura femeie pe care o iubise cu adevarat. Dar soarta se incapatana sa o aduca in viata lui in momente nepotrivite: prima data cand era inca un copil cu vise marete dar care nu putea sa ii ofere mai nimic; apoi, cand era prea prins in afacerile lui, inca la inceput, si luat de val ...facuse lucruri pe care acum le regreta; acum, ca o ironie a sortii, cand acceptase ca Felicia sa se mute la el pentru ca avea nevoie de ea si cand gandul ca Maria s-ar putea intoarce in viata lui disparuse. 
Dar cand o vazu astazi, i se taiase respiratia si timpul se opri. Era neschimbata, doar parul ii mai crescuse putin. Avea acelasi zambet si aceeasi ochi stralucitori.
Trebuia sa gaseasca o solutie pentru ca ei sa fie impreuna. Nu putea sa o mai lase sa plece iar. Parea imposibil acum. Pusese jumatate din afacerea lui pe numele Feliciei pentru a scapa de plata unor taxe. Mai mult, Felicia stia foarte multe lucruri despre el si despre afacerile lui si nu putea sa riste sa piarda totul. Se simtea prins intr-o capcana. Dar, nu putea sa renunte la Maria. 
- Trebuie sa gasesc o solutie. Si repede, gandi el.

Dimineata veni prea repede. Nu avea de ales, trebuia sa bea cafeaua pregatita de Felicia si, pentru o secunda, se gandi ca s-ar putea sa  ii fi pus si un pic de cianura in ea.... Ii dadu fiori gandul asta.
Tensiunea se simtea in aer. Stia ca trebuie sa plece de acolo cat mai repede, inainte ca situatia sa explodeze. Si, apoi, fara nici o explicatie intre Paul si Felicia se declansa un potop de urlete si tipete, care se calmara in momentul in care el ii trase o palma! Iar Felicia, se uita spre Maria si ii zise"Asa face tot timpul, pe  nebunul, dar ii trece repede!"
Socata Maria nu stia ce sa zica. Barbatul din fata ei era un las, o persoana demna de dispret, un gunoi. Tocmai lovise pe femeia cu care traia si se pare ca nu era pentru prima data...
Lovise o femeie, in primul rand si apoi, pe femeia care ii purtase in pantec un copil.... 
Iar ei i se parea ceva normal. Usurinta cu care ea aceptase lucrul asta, de parca  asta era normalitatea ei o infiora.
- Puteam sa fiu eu in locul ei, gandi ea. 
O cuprinse tristetea si neputinta. Nu isi dorea decat sa dispara cat mai repede de acolo. Sa plece si sa nu se mai intoarca niciodata. Un amestec de vinovatie si tristete ii invada sufletul.

Erau in drum spre gara, cand Paul realizase ce facuse. In acel moment, stia ca o pierduse definitiv pe Maria.
- Iarta-ma, te rog.
- Nu mie trebuie sa imi ceri iertare.
- Ba da. Si tie.
- Nu-ti fa griji. 
- Stiu ca acum iti este greu sa ma crezi, dar nu pot sa cred ca pleci iarasi. Noua cand ne va veni timpul?
- ....
- Stiu ca nu e posibil sa ramai acum. Dar, promite-mi ca o sa ne mai vedem.
- Nu pot sa iti promit asta.
- Atunci promite-mi ca nu ai sa te ascunzi de mine.  Ca data trecuta.
- Nu o sa ma ascund de tine. E bine?
- Nu  vreau sa pleci asa cu imaginea asta in mintea ta.
- Doar plec Paul. Nu mai conteaza cum si de ce. Doar plec.
- Nu am apucat sa stam de vorba si sa ma lasi sa iti expl....
- Nu mai e nevoie de cuvinte, haide sa lasam lucurile asa cum sunt.
- Dar eu...
- Paul, o sa pierd trenul. Acum nu mai e timp. Alta data.
- Promiti.
- Da.
Trenul fluiera a plecare, se despartira cu un sarut rece... si, Maria, cu acelasi gand, ca avea sa fie ultima data cand aveau sa se vada.... Ce amarnic se inselau amandoi.


- Buna dimineata Maria! ....
(va urma)

13 Exact cand se indrepta spre usa....

Exact cand se indrepta spre usa, Maria observa pe degetul Feliciei un inel identic cu al ei. Un inel identic cu cel cu care Paul o ceruse in casatorie.
- Stiu ca Paul te iubeste, mereu te-a iubit, spuse Felicia brusc.
- Si totusi, el este cu tine acum. Sunteti impreuna, nu? Locuiti impreuna. In final, tu faci acum parte din viata lui. Esti femeia langa care doarme, langa care se trezeste, pe umarul careia plange, rade cu tine, se bucura cu tine. Nu cred ca ai de ce sa iti faci griji.
- Vezi tu, Maria... nu e chiar asa. Tu esti ca o umbra in viata noastra. Iar el, nu ma iubeste si eu stiu asta. El sta cu mine doar pentru ca are nevoie de mine si din.... vinovatie.
- Nu inteleg.
- Stii, atunci cand venea sa te vada pe tine, eu il insoteam mereu. Ii era urat sa vina singur un drum atat de lung. ll asteptam mereu la un hotel. De aceea, stiu fiecare floare pe care ti-o lua pentru ca eu il ajutam sa o aleaga si stiu fiecare cadou pe care l-ai primit pentru ca eu ii dadeam sfaturi ce sa iti ea.
- Poftim?! Ce minte bolnava face asta?? Cum ai putut tu sa faci asta?
- Da... Pare incredibil, dar il iubeam si inca il iubesc.... Intelegi?
- Nu, nu te inteleg. Pentru ca asta nu e iubire. Dar ce legatura are asta cu vinovatia?
- Pai, acum cateva luni in urma am ramas insarcinata. Si cand i-am spus, parca a innebunit, mi-a reprosat ca nu e copilul lui, ca sunt o stricata si sa nu vin cu prostii din astea la el si ... mi-a cerut sa renunt la copil,sa....avortez... Si eu, am acceptat...
- Poftim?
- Da, am facut asta si multe alte lucruri. Si totusi, el tot pe tine te iubeste. Mereu te-a iubit.
- E incredibil ceea ce-mi spui acum. De ce ar trebui sa te cred? De fapt, nici nu mai conteaza acum. E treaba voastra ce faceti, cum va spalati rufele. Imi pare rau ca sunt aici, nu am stiut ca voi doi locuiti impreuna, alfel as fi ramas la un hotel. 
- Aici sau la hotel nu ar fi schimbat cu nimic lucrurile.
- Felicia, de unde ai inelul asta?
- L-am primit de la Paul, raspunse mirata Felicia. De ce intrebi?
- E... un inel de logodna?
- Da.
- Atunci ar trebui sa va felicit. Si, sa ma simt si mai vinovata  pentru prostia mea. Cand s-a intamplat fericitul evenimentul?
- Anul trecut, la putin timp dupa petrecere.

Deci Paul o ceruse pe Felicia intai si apoi pe ea? Sau invers? Si cu acelasi inel! Oare a primit reducere pentru ca a cumparat doua?!? Nu stia daca sa rada sau sa planga. Pur si simplu totul i se parea ireal.

Conversatia fu intrerupta de aparitia lui Paul. Se uita la Felicia intrebator si ii ceru sa se duca si sa pregateasca camera pentru Maria. Felicia se conforma. In urma ei, tigarile lor se aprindeau si se stingeau una dupa alta. In mintea Mariei, se derulau toate amintirile cu ei doi. Se uita la Paul si nu ii venea sa creada ce auzise. Nici nu vroia sa creada. Totul era mai simplu daca considera tot ceea ce a spus Felicia o minciuna...dar.... inelul?! Cum era posibil?

Cand Felicia reveni in bucatarie, Maria, alba la fata, se scuza  ca nu se simte bine si se retrase repede in camera pregatita. 
De aceasta data, Paul si Felicia ramasera singuri sa fumeze in bucatarie.
Curand, Maria simti miros de fum de tigara. Se temea sa deschida ochii.  Stia cine e langa ea. Cu un curaj nebun, Paul venise, in toiul noptii, in camera ei. Acum era prinsa intr-o capcana din care nu avea cum sa scape. 

- Maria ... zise el usor ...
(va urma)

12 Cu zambetul pe buze, cobora din masina...

Cu zambetul pe buze, cobora din masina, scoase cheia, trase aer in piept, ca si cum ar fi vrut sa pastreze amintirea asta pentru totdeauna, de astazi locul asta urma sa fie si casa ei.... Deschise usa si intra.
Pantofii ei uzi pasira pe podeaua uscata, unul dupa altul. Se apropie de pat. Se uita la Paul care dormea. Langa el, cearsaful descoperea trupul gol al unei femei ... Amuti. Se uita in tacere la ei si nu ii venea sa creada.
Inchise usa in urma ei...
Se sui in masina si conduse pana la gara. Aici se aseza pe un scaun in sala de asteptare si, timp de 8 ore,  fixa podeaua cu privirea. Stia ca, in mare parte, era si vina ei. Si acum? Ce ar trebui sa faca? In ce directie ar trebui sa o ia?
Paul era, ca in fiecare week-end, in fata scarii ei si o astepta. Dar ea, nu a mai coborat. Fara explicatii, fara ramas bun.

Si timpul trecu.... 

Dupa un an, destinul o duse in acelasi oras. Iar el, Paul era acolo la mai putin de cativa metrii de ea. Si parca nimic nu se schimbase. El o privea cu aceeasi ochi iubitori, iar ea uitase tot.
Depanara amintiri toata dupa-amiaza. Apoi, el ii o duse la noul lui birou de care era foarte mandru si ii arata tot ceea ce realizase. Ridicase o companie din spatele unei cizmarii la un lant de magazine de pantofi.Si totul singur, fara ajutorul nimanui.
- Stii ca, in mare parte, tie ar trebui sa-ti multumesc.
- Mie?
- Da. Am  inceput totul pentru tine. Pentru ca te iubeam si pentru ca vroiam sa iti pot oferi orice. Si acum pot spune ca o pot face.
- Nu te inteleg.
- Te-am iubit si acum te iubesc la fel de mult. Si nu vreau sa mai pleci. Destinul parca se incapataneaza sa te aduca mereu aici langa mine, dar tu tot nu intelegi.
Maria se ridica.
- Ce e? spuse el apropiindu-se usor de ea.
- Nu e nimic. Doar ca, fiecare a luat-o acum pe drumuri diferite. La un moment dat fiecare din noi a ales altceva decat unul dintre noi...
- Maria nici tu nu crezi ceea ce spui.Uita-te in ochii mei si spune-mi ca m-ai uitat.
- Paul, cred ca e timpul sa mergem. Nu e bine sa rascolim trecutul si sa ne rascolim pe noi.
- Maria, te cunosc mai bine ca oricine si stiu ca nici tu nu vrei sa mai pleci acum. Iar eu as fi un mare prost daca te-as lasa sa pleci inca o data...
Privirea din ochii lui o dezarmarara, se simtea neputincioasa. Simti mana lui cum ii mangaia parul, obrajii  si buzele si se lasa condusa de el in sarutul care nu ar fi vrut sa se sfarseasca.
Traiau totul ca si cum ar fi fost prima oara. El privea trupul ei, ii atingea pielea catifelata cu o dorinta pastrata in el atat de mult timp. Ea avea o senzualitate care il innebunea si fiecare atingere a lui ii faceau sa se apropie mai mult si mai mult unul de altul. Simteau fiorii atingerilor, saruturilor... simteau nevoia de a se darui unul altuia . Pentru prima data Paul stia ca ea era din nou a lui. Numai a lui.
Sufletul ei ii apartinea lui.
Era deja tarziu cand se imbracara. El nu vroia sa plece. Ar fi vrut sa ramana acolo, in birou, in aceea camera, pentru ca stia ca lucrurile aveau sa se schimbe.
Pierduse trenul si, acum, era nevoita sa ramana acolo.
- Ar trebui sa merg la un hotel.
- Ce sa faci acolo? Ramai la mine.
- Esti sigur?
- Nu pune intrebari prostesti, iubito. Dar... trebuie sa iti spun ceva inainte.
- Esti casatorit, zise ea in gluma.
- Nu, zise el cautand cuvintele. Dar ... mai locuiesc cu cineva.
- Cu cineva, zise ea incurcata?
- Ai sa vezi, dar, promite-mi ca nu o sa iti faci ganduri prostesti si ca o sa ai incredere in mine.
- Ok. Dar cine e?
- Este cineva pe care vreau sa ajut acum.
- Pe cine?
- Ai sa vezi. Mergem?
Intuitia Mariei zicea "Nu te du! Nu ai ce cauta acolo!", dar Maria nu o asculta. Avea sa mearga pana la capat.

Intrara in casa si ....in intimpinarea lor, iesi, Felicia...nimeni alta decat femeia goala din patul lui. Maria pali.
Se pare ca ei erau si locuiau impreuna! Si ea? Ea, ce cauta aici??? Paul o prezenta incurcat pe Felicia ca si secretara lui. Maria intinse mana, ca si cum era pentru prima data cand se cunosteau.
Din acel moment nu mai auzi nimic din conversatia pe care o purtara la masa, ci doar zambea politicos.
Ce altceva ar fi putut face? Isi aprindea tigara dupa tigara, incercand sa mimeze ca intre ei nu se intamplase absolut nimic.
Dupa un timp, Paul pleca sa faca un dus si Maria se scuza ca e foarte obosita si trebuie sa se retraga.

Exact cand se indrepta spre usa Maria observa pe degetul Feliciei .....
(va urma)