12 Cu zambetul pe buze, cobora din masina...

Cu zambetul pe buze, cobora din masina, scoase cheia, trase aer in piept, ca si cum ar fi vrut sa pastreze amintirea asta pentru totdeauna, de astazi locul asta urma sa fie si casa ei.... Deschise usa si intra.
Pantofii ei uzi pasira pe podeaua uscata, unul dupa altul. Se apropie de pat. Se uita la Paul care dormea. Langa el, cearsaful descoperea trupul gol al unei femei ... Amuti. Se uita in tacere la ei si nu ii venea sa creada.
Inchise usa in urma ei...
Se sui in masina si conduse pana la gara. Aici se aseza pe un scaun in sala de asteptare si, timp de 8 ore,  fixa podeaua cu privirea. Stia ca, in mare parte, era si vina ei. Si acum? Ce ar trebui sa faca? In ce directie ar trebui sa o ia?
Paul era, ca in fiecare week-end, in fata scarii ei si o astepta. Dar ea, nu a mai coborat. Fara explicatii, fara ramas bun.

Si timpul trecu.... 

Dupa un an, destinul o duse in acelasi oras. Iar el, Paul era acolo la mai putin de cativa metrii de ea. Si parca nimic nu se schimbase. El o privea cu aceeasi ochi iubitori, iar ea uitase tot.
Depanara amintiri toata dupa-amiaza. Apoi, el ii o duse la noul lui birou de care era foarte mandru si ii arata tot ceea ce realizase. Ridicase o companie din spatele unei cizmarii la un lant de magazine de pantofi.Si totul singur, fara ajutorul nimanui.
- Stii ca, in mare parte, tie ar trebui sa-ti multumesc.
- Mie?
- Da. Am  inceput totul pentru tine. Pentru ca te iubeam si pentru ca vroiam sa iti pot oferi orice. Si acum pot spune ca o pot face.
- Nu te inteleg.
- Te-am iubit si acum te iubesc la fel de mult. Si nu vreau sa mai pleci. Destinul parca se incapataneaza sa te aduca mereu aici langa mine, dar tu tot nu intelegi.
Maria se ridica.
- Ce e? spuse el apropiindu-se usor de ea.
- Nu e nimic. Doar ca, fiecare a luat-o acum pe drumuri diferite. La un moment dat fiecare din noi a ales altceva decat unul dintre noi...
- Maria nici tu nu crezi ceea ce spui.Uita-te in ochii mei si spune-mi ca m-ai uitat.
- Paul, cred ca e timpul sa mergem. Nu e bine sa rascolim trecutul si sa ne rascolim pe noi.
- Maria, te cunosc mai bine ca oricine si stiu ca nici tu nu vrei sa mai pleci acum. Iar eu as fi un mare prost daca te-as lasa sa pleci inca o data...
Privirea din ochii lui o dezarmarara, se simtea neputincioasa. Simti mana lui cum ii mangaia parul, obrajii  si buzele si se lasa condusa de el in sarutul care nu ar fi vrut sa se sfarseasca.
Traiau totul ca si cum ar fi fost prima oara. El privea trupul ei, ii atingea pielea catifelata cu o dorinta pastrata in el atat de mult timp. Ea avea o senzualitate care il innebunea si fiecare atingere a lui ii faceau sa se apropie mai mult si mai mult unul de altul. Simteau fiorii atingerilor, saruturilor... simteau nevoia de a se darui unul altuia . Pentru prima data Paul stia ca ea era din nou a lui. Numai a lui.
Sufletul ei ii apartinea lui.
Era deja tarziu cand se imbracara. El nu vroia sa plece. Ar fi vrut sa ramana acolo, in birou, in aceea camera, pentru ca stia ca lucrurile aveau sa se schimbe.
Pierduse trenul si, acum, era nevoita sa ramana acolo.
- Ar trebui sa merg la un hotel.
- Ce sa faci acolo? Ramai la mine.
- Esti sigur?
- Nu pune intrebari prostesti, iubito. Dar... trebuie sa iti spun ceva inainte.
- Esti casatorit, zise ea in gluma.
- Nu, zise el cautand cuvintele. Dar ... mai locuiesc cu cineva.
- Cu cineva, zise ea incurcata?
- Ai sa vezi, dar, promite-mi ca nu o sa iti faci ganduri prostesti si ca o sa ai incredere in mine.
- Ok. Dar cine e?
- Este cineva pe care vreau sa ajut acum.
- Pe cine?
- Ai sa vezi. Mergem?
Intuitia Mariei zicea "Nu te du! Nu ai ce cauta acolo!", dar Maria nu o asculta. Avea sa mearga pana la capat.

Intrara in casa si ....in intimpinarea lor, iesi, Felicia...nimeni alta decat femeia goala din patul lui. Maria pali.
Se pare ca ei erau si locuiau impreuna! Si ea? Ea, ce cauta aici??? Paul o prezenta incurcat pe Felicia ca si secretara lui. Maria intinse mana, ca si cum era pentru prima data cand se cunosteau.
Din acel moment nu mai auzi nimic din conversatia pe care o purtara la masa, ci doar zambea politicos.
Ce altceva ar fi putut face? Isi aprindea tigara dupa tigara, incercand sa mimeze ca intre ei nu se intamplase absolut nimic.
Dupa un timp, Paul pleca sa faca un dus si Maria se scuza ca e foarte obosita si trebuie sa se retraga.

Exact cand se indrepta spre usa Maria observa pe degetul Feliciei .....
(va urma)