septembrie 05, 2012

18 De data asta, nu. Eu am pus intrebarea asta...


- De data asta, nu. Eu am pus intrebarea asta acum mult timp in urma, eu doar astept raspunsul tau "Da".
- Si... trebuie sa port inelul de logodna identic cu cel pe care ai cerut-o si pe Felicia in casatorie?
- Maria.... 
- Nu mi-ai raspuns.Cu acelasi inel cu care ai cerut-o si Felicia???
- Maria ... daca plec astazi va fi ultima data. De data asta, e capat de drum...
- Stiu. Si ma doare. Stiu ca si eu am parte din vina, dar sunt prea multe lucruri care acum ne despart. 
- Nu vrei, de fapt. Asta e realitatea. Nu ma mai iubesti.
- Te-am iubit foarte mult. Acum insa, noi vedem iubirea intr-un mod diferit. Iar ceea ce simti tu, nu e iubire, este doar o dulce amintire. Iubesti amintirea.
- Eu vreau sa uit totul si sa o luam de la capat. Lasa-ma sa-ti demonstrez ca nu ai dreptate. Lasa-ma sa te iubesc, lasa-ma sa ma simt iubit de tine.
- E prea tarziu acum. 
- Incapatanata ai ramas.... Maria, va fi capat de drum aici.


- Stiu. Si cred ca asa trebuie sa fie.
- Nu, asta alegi tu.
- Paul, daca tu ai fi vrut sa fiu sotia ta asa cum spui, nu ai fi asteptat 10 ani ca sa vii si sa ma iei. In fiecare an, faci acelasi lucru. Vii, stai cateva zile, imi dai viata peste cap, apoi pleci si pleci si iti vezide viata ta mai departe. Revii dupa un an si faci exact acelasi lucru. De ce te-as crede de data asta? Ce e diferit azi? Eu nu am disparut cum spui tu, asa cum m-ai gasit acum puteai sa o faci oricand. Ce te-a impiedicat pana acum?
- Maria...
- Nici o Maria. Tu ai dreptate. Da, e capat de drum.  Eu tocmai am realizat ca, amintirile frumoase pe care le avem impreuna as vrea sa ramana frumoase. Si tot ceea ce se intampla acum e doar un ramas bun. 
- Eu nu cred asta. Daca te-as saruta acum, nu ai mai spune asta.
Maria ignora ultima lui propozitie. Trebuia sa o faca atfel ar fi cazut in capcana lui, ca de obicei.
- Acum trebuie sa plec. Stiu ca contractul e doar un pretext, dar eu nu o sa ma ocup de el. Si, daca va trebui sa platesc consecintele acestei decizii, atunci asta e.
- Esti foarte sigura pe tine. Te-ai schimbat.
- Da, nu mai sunt aceeasi Maria de acum 10 ani in urma, cred ca m-am maturizat.
- Atunci ne ramane doar ramas bun?
- Ramas bun, Paul.
- Inainte, vreau doar ... un ultim sarut de ramas bun Maria.
- Nu pot face asta.
- Am sa te caut in fiecare zi, am sa te sun, nu ai sa scapi de mine. Sunt convins ca nu vrei asta. Sau da? Vreau sa te mai sarut inca o data ca sa vad ca tu nu mai simti nimic pentru mine.
- Stii bine ca tot ceea ce am simtit pentru tine nu s-a sters. Nu are sens sa rascolim trecutul. Ceea ce-mi ceri tu ne face rau.
- Da, dar tu spui ca nu ma mai iubesti. Si nu poti sa-mi demostrezi asta decat cu un ultim sarut. 
Ii spunea asta in timp ce se apropia de ea, ii mangaia parul, o lua in brate... Maria il imbratisa si ea, dar ii evita sarutul. Numai ca Paul o cunoastea mult prea bine. Se dezlipi din imbratisare si se uita adanc in ochii ei, apoi la buze si o saruta. Nu putu sa reziste...
Era tensionata, dar se lasa in voia sentimentelor. Ultima oara... repeta Maria in gand. Sarutul era atat de intens, incat cu greu reusira sa se desprinda unul de altul. Atunci el o lua in brate si ii sopti usor:
-  Te iubesc. Nu e prea tarziu. Si mi-am dat seama din sarutul tau ca si tu simti acelasi lucru.
-  Era doar.... un sarut de ramas bun Paul. 
El nu ii raspunse, doar o privi. Acum multi ani in urma, privirea asta ar fi ingenunchiat-o, dar  acum nu. Se simtea libera, eliberata de tot ceea ce purta in ea. In mintea ei, pana acum, ramase o urma de indoiala in ceea ce il privea pe Paul. Nu putuse sa stearga amintirea lui, dar acum cand il avuse in fata ei realizase ca tot ceea ce gandea e fals. Un sarut nu avea sa schimbe nimic.
Se uita fix in ochii lui spunandu-i ramas bun. 
- Astazi, pentru prima oara, plec si nu fug. Plec luandu-mi ramas bun, spuse Maria.
Apoi, iesi din restaurant.
Acum se simte vinovata. Vinovata pentru ca ii inselase increderea lui Tom. Pentru o clipa, se bucura de sentimentul asta pentru ca asta insemna ca simtea mult mai mult pentru Tom decat credea. Dar, totusi, se simtea vinovata.

 A doua zi, in jurul pranzului se auzi o voce:
- Domnul Sorin Dudescu?
- Da.
- Sunteti arestat.
(va urma)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu