17 Nici nu isi dadu seama cand...

Nici nu isi dadu seama cand trecu ziua. Deja se indrepta spre restaurant. Acolo o astepta Paul. Intra si ramase fara cuvinte. In mijlocul restaurantului era o masa aranjata pentru doua persoane. De la intrare pana la masa era un covor alb de petale de trandafir, iar el o astepta cu un imens buchet de trandafiri rosii. Restaurantul era luminat doar de mici luminarele puse pe celelalte mese si, in surdina, se auzea melodia lor. Totul era inchiriat doar pentru ei doi. Nu ii venea sa creada. Maria simti fiori pe sira spinarii,  iar siguranta cu care pasise in restaurant disparuse instant. Trebuia sa isi revina si spera ca Paul sa nu fi observat nimic din starea ei. 
Paul se astepta la asta, doar el o cunostea foarte bine... Evident ca observase ezitarea ei, doar mizase pe asta. De data asta Paul iesise la atac cu toate armele si nu avea sa renunte atat de usor. 
- Mi-a fost atat de dor de tine, Maria, zise el dandu-i florile.
- Multumesc, Paul.
- Nu merit nici macar un pupic pentru asta?
- Multumesc inca o data. Paul, de ce ai venit?  
- Pentru ca vreau sa stam de vorba Maria si pentru ca tu nu-mi raspunzi la telefon. 
- Ok, spune-mi ce vrei.
- Haide sa stam jos Maria. Mai intai vreau sa bem un pahar de sampanie in cinstea "Iubirii"  asa cum obisnuiai sa spui tu.
 - Paul ...
- Si inainte de a ma refuza... vreau sa te rog sa nu o faci. Doar de data asta. Pentru mine. Vreau sa stam de vorba si sa ne uitam unul in ochii celuilalt cand facem asta. E timpul. Pentru noi.
- Doar de data asta.
Privirile lor se intalnira in momentul in care paharele de sampanie de ciocnira. Era un zgomot atat de lin si frumos...si el o privea atat de cald... ca intotdeauna.
- Pentru iubire, zise Paul.
- Pentru iubire, zise Maria.
- Maria... eram doi copii cand ne-am cunoscut si imi pare rau ca nu am reusit sa te fac atunci sa ramai. Tii minte cand iti spuneam sa nu iti faci griji, ca suntem puternici si ca, noi doi, putem sa cladim impreuna tot ceea ce am acum? Nu ai avut incredere in mine. Atunci nu iti puteam oferi mai mult, iar tu te-ai dus dupa cine iti putea da mai mult.
- Incearca sa nu ma jignesti. Eu am venit atunci dupa tine. Dar, tu erai prea ocupat cu Felicia. 
- Nu te inteleg.
- Atunci cand m-ai cerut de sotie, eu mi-am facut bagajele si am venit. Am intrat in casa si tu erai acolo cu ea. In pat! Nu ti-ai pus intrebarea de ce cheia mea era pe noptiera? Nu ti-a trecut prin minte nici o secunda cand as fi putut sa o las acolo? Am venit. Am fost acolo. Si am plecat. Ti-am lasat cheia, m-am gandit sa te scutesc sa mai faci o dublura pentru Felicia...
- Nu fi ironica. Cred ca ai uitat cum te purtai cu mine in aceea perioada. Si da, recunosc ca am gresit atunci. Dar puteai sa ma asculti macar.  Te-ai gandit vreo secunda ca suntem doi in relatia asta si ca s-ar putea ca si tu sa ai partea ta de vina?
- Da, dar eu nu te-am inselat.
- Cred ca as fi putut sa te inteleg mai bine asa daca ai fi facut-o. Dar, sa ma stergi din viata ta brusc, fara explicatii.... nu. Da, am gresit atunci. Dar tu? Tu nu ai gresit?
- Am si eu partea mea de vina. Dar, pana la urma, in toti anii astia, tu ai fost cu ea. Poti sa negi asta? Felicia a fost mereu prezenta in viata ta.
- In schimb tu nu, pentru ca nu ai vrut.
- In plus, a ramas insarcinata cu tine! Si mi-a spus ca tu ai obligat-o sa nu pastreze copilul.... Dar, asta nu e problema mea, este problema voastra.
- Doamne! Nu. Aici a mintit. Ramase insarcinata cu altcineva si, pentru ca tipul era casatorit, a spus ca e copilul meu. A fost alegerea ei sa renunte la copil.
- De ce te-as crede?
- Pentru ca asta e adevarul. Felicia nu ma iubeste asa cum crezi tu si nici asa cum spune. Ea iubeste doar banii.  
- Cum poti sa spui asta despre femeia cu care tu ai avut o relatie, cu care ai locuit in aceeasi casa?
- Recunosc ca Felicia m-a ajutat in niste momente in care aveam nevoie. Inclusiv, in afaceri. Tu ar fi trebuit sa faci asta si nu ea. Cum crezi tu ca m-am simtit eu cand te sunam si tu imi spuneai ca esti cu cineva si ca esti foarte fericita?
 - Ultima noastra intalnire a spus totul.
-  Ultima data ai fugit, ca de fiecare data!
-  Ce te asteptai sa fac Paul? Sa accept sa fiu amanta ta? Sa vad cum lovesti o femeie in  fata ochilor mei si sa ma gandesc ca as fi putut fi eu in locul ei? Ce s-a intamplat atunci a fost ireal. In aceea zi eu am fost amanta ta! Si tu m-ai dus in casa in care tu traiai cu femeia ta, dupa ce am facut dragoste! As fi vrut atunci sa dispar de pe fata pamantului de rusine. In schimb tu...
- Eu te iubeam, cum te iubesc si acum. Ce pot sa fac? Si de fiecare data cand ma apropii de tine tu fugi. Ca de fiecare data, fara explicatii, fara bun-ramas.
- Bun ramas atunci.
- Nu, de data asta, nu. Va fi bun venit! Si vei ramane, o prinse de maini. Intr-o secunda, expresia fetei lui se schimbase. Era transfigurat, dar Maria nu se lasase intimidata. Totul trebuia sa se incheie astazi.
- Ma ceri in casatorie iar?
- De data asta, nu. Eu am pus intrebarea asta acum mult timp in urma, eu doar astept raspunsul tau "Da".

(va urma)